Te du cu bine!

Eu recunosc că sunt ciudată,
Chiar de spui că sunt ce-ţi doreşti,
Nu-ţi pot da dragoste curată
Oricât îmi juri că mă iubeşti.

Ţi-am explicat din prima clipă
Că lupta nu va fii uşoară,
Că nicio vorbă spusă-n pripă
Nu-mi va rămâne-n inimioară.

Eu recunosc, nu-mi este teamă,
De adevăr nu mă ascund
Ochii lui verzi mereu mă cheamă
Sub orice văl vreau să m-afund.

Ţi-am spus, pe mine cu minciuna
În veci n-ai să mă cucereşti,
Eu am şi soarele şi luna
Degeaba-ncerci să zăboveşti.

Eu recunosc că sunt ciudată,
Nici nu pretind să-mi dăruieşti
Ceea ce nu-mi poţi da vreodată
Fiindcă... nu vreau să mă iubeşti!

Nu vreau să-ţi pierzi timpul cu mine,
Nu pot să-ţi dăruiesc nimic!
Te du pe drumul tău, cu bine!
Atât mai am de-acum să-ţi zic.

Timpul

Eu nu am lumea la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Cu amicul de nădejde
Și dușmanul de temut
M-am luptat de-a lungul nopții,
Fără șansă de izbândă.
S-a prelins în episoade
De prezent și de trecut,
Mi-a înfipt în suflet colții
Între clipă și secundă.

Mi-a pus sare peste rană
Aducându-mi pe retină
Pașii tăi pierduți în noapte,
Ultimul sărut din zori.
Mi-a stins lacrima pe geană,
M-a încununat cu vină
Pe buzele, de dor, coapte
Și ochii nerăbdători.

Între seara cea grăbită
Și zorii de neoprit,
M-am luptat cu disperarea
Flăcărilor în furtună.
Sub povara prelungită
Parcă s-a bătătorit,
A-ngropat adânc uitarea
Sub geana de semilună.

Timpul ăsta mi-e prieten
Și dușman, de-o viață-ntreagă,
Mă duce o clipă-n vise
Sperând să mă biciuiască.
Apoi fuge-așa de sprinten
Nereușind să-nțeleagă
Că nu toate au fost zise
Dar, nu poate să lovească.

A mea cenuşă nu se pierde

Am tot sperat că-s vinovată,
Că eu dau "răul absolut",
Iar lumea toată e curată,
Doar toţi am fost şi vom fi lut...
Am tot sperat că-n astă viaţă
Eu sunt cea care am greşit,
Dar, cum pe frunte sau în faţă
Iese gândacul rătăcit...,
De ştii să-i împleteşti o plasă,
În ea să intre cu tupeu
Simţindu-se la el acasă,
Deşi propietar sunt eu...,
Văzând că-s calmă şi concisă,
În propiul venin s-a-necat.
Nici nu visează că-s decisă
Să lupt cu-n parazit ciudat.
N-am otrăvit nici o furnică
În viaţa mea, am plâns mereu,
Şi de aceea nu-mi e frică
Decât de Bunul Dumnezeu!
N-am aşteptat să moară mama
Să-i moştenesc averi sau bani,
Pe mine nu m-apucă teama
Nici de amici nici de duşmani.
Eu am muncit, nu am furat
Să-mi hrănesc pruncii, să-i educ
Sufletul îmi este curat
Deci, anonimule, în nuc
Nu am de gând să urc deloc,
Oricât ai spera tu s-o fac,
Chiar dacă am pe suflet foc,
Prea mult timp n-am de gând să zac.
Am să renasc, cum fac mereu,
A mea cenuşă nu se pierde
M-ajută Bunul Dumnezeu
Să fiu puternică şi verde!

N-am timp să văd

La margine de noapte, din depărtări firave,
Sunete parfumate, un val duios cântat,
Mă spală de-ntuneric cu-mbrăţişări suave,
Dar eu n-am timp să văd cât e de-adevărat.

La margine de noapte, ascunsă după nouri
Citeam cu indignare cuvinte de alean
Rostite fără jenă, fără de apropouri,
Dar eu n-am timp să văd decât cuvânt viclean.

La margine de noapte, cu zori goi şi ciudaţi
Priveam atâtea griji, mirându-mă discret...
Dar eu ador să-mi fie ochii înlăcrimaţi
Şi dăruiesc iubire doar unui zid absent.

La margine de noapte, stinsă ca ploaia-n foc,
Ascunsă sub cortina florilor îngheţate,
Mă-nvălui de culoare, în timp ce mă sufoc
Între ziduri incerte, cu lovituri pictate.

La margine de noapte, între cafea şi vis
Mi-ai atins versul care pe buze mi-a-ngheţat,
M-ascund sub flori pictate de al meu Paradis
Şi-aştept să mi se-afirme ce nu-i adevărat.

La margine de noapte, raze de gând m-alintă
Printre gene-mi pătrund, deşi ochii-s închişi,
Grija ta, pentru mine, aprinde orice ţintă,
Dar eu n-am timp să văd, azi stau printre învinşi.

Colegi de suflet

Un ..."coleg" de suferinţă, prieten, amic...sau frate...
Nu prea ştiu cum să-l numesc...
"De suflet" parcă i-aş spune, aşa l-am simţit... aproape...
Sper... totuşi să nu greşesc,
Nici să rănesc nu-i de mine, dar lumea e diferită...
Şi... un poem mi-a dăruit,
Să-l postez în a mea casă... aici unde-s fericită...
Convinsă-s ca n-am greşit.



metamorfoză

zi muntoasă
când am fost capră
sărind
am ajuns la cascadă
perete vânăt
îndulcit de căderea
incoloră
de sub care ud
am ieşit OM .


acest poem este daruit de domnul Cornelius Rosca

http://corneliusrosca.blogspot.com/2009/02/metamorfoza.html

Într-un ocean mi-ai lipsit

Într-un ocean de mulțime

Astă noapte m-am aflat

Însă, nu ai fost cu mine
Şi-am zâmbit, zâmbet forțat
Mi-a plăcut, ce-aş putea spune...
Am fost cu prietenii dragi
Însă nu am fost cu tine,
Gura ta cu gust de fragi,
Mi-a lipsit, şi-ncă lipsește
Zâmbetul şi mângâierea,
Glasul tău ce îndulcește
Mult mai repede ca mierea.

Şi la bine şi la greu!!!

Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu
Pentru tot omul cinstit.
Niciodată nu evit
Pe cel care mă iubeşte,
Însă, nu mă foloseşte!
Nu-mi doresc nimic să schimb
Dar, în lume când mă plimb
Şi privesc, nu pot să cred!
N-am în cine să mă-ncred!
N-am în cine să-mi pun bază,
Să-i dau o floare din vază,
Sau chiar o grădină plină,
Cu trandafiri, din inimă.
Sunt şi eu un om, ca toţi,
În lumea asta de hoţi,
Sunt un om, cum sunt destui,
Mulţi mi-ar pune pielea-n cui...
Dar, dacă atent m-asculţi,
Şi eu aş pune pe mulţi...
Doar că-s mică de-nălţime
De-aceea cred că-i mai bine
Să nu mă-ntind pân' la cui
Dar nici în copac nu sui.
Nu îmi e frică de vânt,
Dar e bine pe pământ
Când mă simt în siguranţă,
Asta-mi place mie-n viaţă.
Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu!
Dacă eşti cinstit cu mine
Sunt aici şi pentru tine!

AJUNGE!Lacrima nu-mi va mai curge!!!

De astăzi am spus: Ajunge!
Lacrima nu-mi va mai curge!!!
Suflet pentru-altcineva?
Nu mai pun în viaţa mea!
Voi plăti la fiecare
Răul, să nu fiu datoare,
Voi plăti doar în cuvinte
Pentru-a mă ţine minte.
Când eşti bun eşti luat mereu
De prost, cum am fost şi eu.
Dar de astăzi voi fi rea!
Nu mai cred pe nimenea
Nici de calcă-în jar mocnind,
Nici dacă vine bocind,
Nici dacă-mi jură aprins
Ca o flacără din vis.
Ploaia cred că m-a convins
Şi de astăzi am învins!
Pentru alţii nu mai lupt.
De azi totul s-a-ntrerupt!
C-am fost om ? Nu-mi pare rău!
Există un Dumnezeu....
Mai mult de-atât nu pot duce!
De aceea spun: AJUNGE!

Mi-aţi ucis încrederea !

Aţi ştiut....dar aţi sperat
Să nu fie-adevărat
Ceea ce v-am oferit
Ca pe tavă, poleit?
Aţi ştiut chiar de la mine,
Nu am ascuns nici de tine,
Nici de el şi nici nu vreau
Într-o minciună să stau!
Aţi ştiut că sunt ciudată
Şi îmi dau inima toată
Cu sincereritatea mea...
Mi-aţi ucis încrederea !
Aţi crezut că-s adormită
Că-s o proastă răvăşită?
Că-mi trebuiesc ochelari?
Pentru-a lupta cu gheţari?
V-am lăsat să vă distraţi!!!
Ce-aţi cîştigat? să visaţi?
Dar azi, mai sincer vă zic:
Nu aţi cîştigat nimic!
Şi nici eu nu am pierdut
Cum aţi sperat la-nceput,
Sau, poate, mult mai tîrziu
Asta chiar nu vreau să ştiu...
Chiar nu m-ar interesa
Mi-aţi ucis încrederea!!!
Asta-i partea importantă!
Credeţi că sunt arogantă?
Că-s în rime abuzivă?
Că-s credulă şi naivă?
Că nu am toţi boii-acasă?
Dar nu sunt o mincinoasă!!!
Iar cu asta mă mîndresc!!!
Doar prin adevăr trăiesc!!!
Nu pot minţii, sunt cum sunt...
Un muritor pe pămînt,
Şi tuturor le-am cerut
Doar atît, de la-nceput
De nu vrei să-mi povesteşti,
Nu-i problemă, hotăreşti
Tot ceea ce vrei să-mi spui,
Tuturor le-am spus... şi lui,
Chiar şi ţie...zi de zi:
Nu suport prietenii
Ce se linguşesc şi-apoi,
Cam de "luni şi pînă joi"
Uită că şi tu eşti om...
C-o inima de beton,
Te loveşte pe la spate
Scăldîndu-îţi sufletu-n noapte.
Pe mulţi i-am tot învăţat:
Spune frate-adevărat!
Dacă vrei să îmi vorbeşti
Altfel prieten nu-mi eşti!!!
Nu te-ntreb nimic in plus,
Spune-mi doar ce ai de spus
Dar, cu sufletul curat
Prieten adevărat
Îmi e doar cel ce mă simte
Că nu mint şi NU MĂ MINTE!
Cum de-un timp aţi încercat
V-am simţit..,dar, v-am lăsat....
Să vă schimb...n-am chef acum,
Voi rămîne pe-al meu drum,
M-am săturat să rostesc:
Sigur? sincer? mulţumesc!
Chiar vă multumesc frumos!
M-aţi minţit, dar nu sunt jos
Aşa cum poate credeaţi,
Însă, nu vă bucuraţi!
Ieri am plîns, azi radiez,
N-am de ce să mă-întristez
Cum făceam cînd mă minţeaţi
Zi de zi, deşi ştiaţi
Că eu nu suport minciuna,
Totuşi mă-nşelaţi întruna...

Mulţi... mă-întreabă cine sunt

Curioşi de nu se poate,
M-au abordat peste noapte
Mulţi... se-ntreabă cine sunt?
Doar un muritor de rând!
Am curaj... destul tupeu
Şi la bine şi la greu,
Am tupeu să lupt cu viaţa,
Când se iveşte speranţa
Zgârm cu ghearele-n pământ,
Lupt cu morile de vânt,
Nu mă dau uşor bătută,
Nu-s guralivă, nici mută
Nici înaltă, nici prea scundă,
Stau cu cine vreau pe-o undă,
Nu-s frumoasă, nici mumie,
Am ce pune-n farfurie,
Nimănui nu am cerşit,
La mine mulţi s-au jelit,
Mulţi şi multe profitoare
Care-mi sunt şi-acum datoare
Cică-i criză, cârr şi ...mârr
Şi-şi mănâncă de sub ***.
Ştiu, sinceritatea mea
Nu v-a-mpărăţii lumea
Dar am curaj şi tupeu
Şi-n faţă lui Dumnezeu.
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!

DEDICATIE UNUI PRIETEN BUN

Nici nu visezi ceea ce faci...
N-ai timp? Nu vezi? Nu vrei sa vezi !
Cu vocea ta , tu le dezbraci...
Le duci...Întorci şi le distrezi ,
Le mângâi, le ridici spre nori
Şi le scufunzi în praf de dor
Le-arunci în lanul plin de flori...
Spre curcubeu le porți în zbor,
Pe-aripi de vis şi de culoare
Le-absorbi din visul lor plăcut ,
Le porţi alene către soare
Cu vocea ta...Ai priceput?
Nu te gândești ceea ce faci?
Nu te gândești că le-fierbânții?
Doar n-ai de gând de-acum să taci,
De teamă să nu scoți din minți...
Suflet...sau suflete pustii,
Ce vocea ta le-înviorează
Seara cu stelele-argintii
Şi totu-n jurul lor dansează ?
Doar n-ai de gînd după cortină
Să te retragi de-acum grăbit?
Eu?Port cumva aici vre-o vină?

Te rog ! răspunde-mi lămurit!

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!!!

Să ai curajul să spui DA!
Să ai curajul să spui NU!
Şi-n fiecare clipa grea
Să fi mereu același TU!
Să simți când alții TE ÎNȘEALĂ!
Să te ridici când TE DOBOARĂ!
Să poți păstra ce vor SĂ-ALUNGE!
Să știi să râzi CÂND TOTU-ÎȚI PLÂNGE!
Să rămâi cald, chiar dacă ninge!
ACEASTA-I ARTA DE-A-I ÎNVINGE!

TOTUL E MINUNAT

Am fost, cândva un puf în vânt ,
Ce nu rostea nici un cuvânt,
Nici geana-n sus nu ridicam,
Nici lacrima nu reușeam
Să o ascund, cum ...fac acum
Deși prietenii-mi tot spun
Să o alung din calea mea ,
Dar , ea ma vrea.
Se tine de mine și-atât .
Eu dau mereu vina pe vânt ,
Pe ploaie sau pe norii grei
Ce se-oglindesc în ochii mei
Și o ascund de toți și toate
Dar , ea revine peste noapte ,
Făcând un pas, tiptil , tiptil
Și din ochi picura subtil,
Fără ca nimeni sa-și dea seama
Care-ar fi drama .
Nu vă încredeți în ce spun!
Acum am sufletul nebun ,
Nu tac, cum o făceam odată,
Zâmbesc, mereu, cu gura toată,
Totul e bine, minunat !
Doar, printre rânduri, am visat .

CHIAR DE-A TRECUT O NOAPTE....

Se lasă de-acum noaptea, se lasă-încet, încet
Tu eşti iar lângă mine, dar eşti mult mai atent...
Petalele pe care pe pat, le-ai răvășit,
Ai grija lor, s-alinte sufletu-mi dezgolit,
Când nopții îi pui frână, să nu se mai grăbească,
Ținându-mă de mână cu pofta-ţi nebunească
De a cunoaște totul şi-a mai descoperii,
De-a afla mii de taine doar până-n zori de zi
Pe bolta înstelată, luna şi-a luat chitară
Şi-i mângăie alene strunele-n miez de seară...
O nota....şi-încă una, pe fruntea-mi transpirată
Îmi freamătă sărutul cu gura-ţi adorată...
Ai palmele prea fine pentru-a te refuza
Şi-obrajii-îmbujorați, ca să nu fiu a ta
Pe norii albi ca neaua deja mă porţi de-acum
Aş vrea doar să şoptesc, dar nu am cum să-ţi spun
Sărutul tău m-opreşte, uitând de fapt ce-am vrut
Tu mă săruţi din nou şi-o iei de la-început...
Iar noaptea-încet coboară, înmiresmată-n stele
Mi-alungi cu-a ta blândețe din gândurile mele.
Fereastra spre iubire mi-o deschizi neîncetat...
Nu pot să cred că eşti, dar... este-adevărat...
Tu vrei să mă convingi cu-al tău sărut fierbinte,
Dar m-ai convins deja cu-un sărut înainte,
Deşi urmează încă mai multe şi mai dulci
Fără-un strop de efort pe-nalte culmi m-aduci,
Iar zorii ne cuprind în dragostea nebună,
Ne luăm de-acum adio, dar numai de la lună
Oprindu-ne-o secundă, dar mai mult nu se poate...
Ne dorim neîncetat, chiar de-a trecut o noapte.

CE CHIOARA-AM PUTUT SA FIU!

Chiar aşa de chioară-am fost?
Ochelari nu s-au găsit?
Să-mi dau seama cât de prost
Era drumul şi greșit?
Aşa de mult am visat
C-am să-l fac să înţeleagă
Că tot ce-am avut, i-am dat,
Ca o proastă, nu doar bleagă
Şi-am investit sentiment...
Şi iubire....cât cuprinde...
L-am lăsat independent
Sperând că va ţine minte,
Dar, groaznic m-am înşelat...
Bunătatea mea ...din nou
În picioare s-a călcat
De-un mascul, un mare bou
Ce temerea mi-a simțit
Şi-într-un moment vitejesc,
Mai ceva ca un tâmpit
A luat drumul mișelesc
Amenințând ca un câine
Şi lătrând ca o lichea,
Nu pentru-o-bucat' de pâine...
A sărit în cârca mea
Colţii-n spate să-mi înfigă
Uitând c-avea cozonac
Şi-acum are mămăligă,
Cum merit'-un pui de drac,
Şi mă muscă neîncetat
Știind ce mult mă consum
Chiar dacă şi-acum i-am dat
Când şi-a ales acest drum,
Crezând c-am să plîng de dor
Şi-am să mă topesc cumva...
Poate chiar spera să mor
Să rămână-în casa mea....
Speri tu animal ciudat
Dar șansă nu îţi voi da,
Voi trai adevărat,
Iar de astăzi viaţa mea
Preşul tău nu voi mai fi,
Voi crește fetiţa ta...
Dar şi pe ai mei copii,
Care-au suferit văzând
Cum mă calci tu în picioare
Zilnic, nu aveai în gând
Decât sticla cea mai mare,
Iar acum te dai tătic....
Grijuliu şi iubăreţ...
Nu vezi cât eşti de mojic?
Mare, mare nătăfleț.
Vai de capul tău de struț!
În nisip eu m-aş ascunde.
M-aş ascunde chiar în puţ,
N-aş mai sta nici cinci secunde.

Am întins un fir de aţă,

Am întins un fir de aţă,
Ascultând o melodie,
Şi-am crezut într-o speranță
Din adânc de poezie,

Am tras fum adânc în piept,
L-am stins cu-n strop de cafea
Şi-am învățat să aștept
Zorii din inima mea,

Am privit ceasul târziu,
Așteptând un vis sperat
Şi-am găsit, fără să știu
Un dușman, nu-n aliat,

Am șters lacrima fierbinte,
Ce curgea fără să vrea
Şi-am pornit-o înainte
Doar eu şi persoana mea,

Am aşternut pe hârtie
Cuvinte fără-nțeles,
Crezi că mintea mi-e pustie?
Poate, dar am înțeles...

Trei cuvinte scrise-n grabă,
Fără prea multă gândire,
Fără nici un pic de şagă,
Fără pic de bucurie...

Nu contează ce am scris,
Dacă tot nu înțelegi,
Cuvântul va sta deschis,
Chiar de nu vrei să-l dezlegi.