Plec departe

 

 

Drumul e lung dar nu-mi mai pasă
oricâte staţii voi străbate
e timpul să dispar de-acasă
şi să colind tot mai departe...

M-aştepţi cu braţele deschise
de parcă sunt rază de soare,
povestea nopţii fără vise
sau ciocârlie migratoare...

Drumul e lung dar nu-mi mai pasă
de voi zbura sau voi străbate
cărări din vise de crăiasă,
numai contează, plec departe...

 

Dorinţe

 

 

Anul ăsta mi-am propus,
Să colind, seară de seară,
Printre norii mei de sus,
Să adun câte-o comoară,
S-o însiropez cu iubire,
Cu parfum de crin regal,
S-o descriu dintr-o privire
Şi s-o ofer... special...

Mi-am propus să-mi apăr clipa
De oricare adiere
Care mi-ar lovi aripa,
Sub măşti de lapte şi miere.
Mi-am propus să merg pe drumul
Sorţii, fără să crâcnesc,
Să-mi redecorez costumul
Iubirii-n care domnesc.

Mi-am propus, anul acesta
Să urc tot mai sus, în nori,
Să le duc stelelor vestea
Că-n verde crud, de trei ori,
În trei ani, m-am rătăcit,
Leacu-n ochii lui găsesc,
Fiindcă m-am îndrăgostit
Din nou, şi mai mult iubesc.

Anu-acesta vreau să-mi depăn
Clipele pe portativ,
Printre versuri, vreau să-ţi legăn
Dorul la superlativ.
Vreau să îmi trăiesc iubirea
Sus, pe norii mei de-o viaţă,
Să-i dăruiesc fericirea
Ce-a avut un timp vacanţă.

 

Testament

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Pe perna mea de piatră
Aş vrea să-mi desenați
O lacrimă albastră,
Din norii parfumați
Cu visele pe care
Încercam să le-ating,
Zburând pe lângă zare
Tributul să-mi înving.

Sub haina mea de vreascuri
Să-mi șlefuiți dorințe,
Păstrate în adâncuri
Și lan de suferinţe,
Topite fără larmă
Sub flăcări nevăzute,
Smulse dintr-o alarmă
A gândurilor mute.

Să-mi dăltuiți speranța
Pe piatra funerară,
Când în sfârșit vacanţa
Dup-o viaţă amară,
S-a instalat zglobie,
Zâmbind în colţul gurii,
Din creștet în călcâie
Și-n pieptul picăturii.

Să-mi modelați din ceară
O inima topită,
Să scot capul afară
În lumea împietrită,
Când vântul vrea să zbiere
De dorul primăverii,
Să ung strofa cu miere
La începutul serii.

Să-mi întind aripi zvelte
Pe flăcările reci,
Cuvintele în trepte
Și versul pe poteci.
Să las putere-n muguri
Din paginile mele
Lacrima din adâncuri
Să zburde printre stele.

Soarele și luna

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt și stâncă, sunt și lut,
Sunt un suflet fără trup,
Sunt suspinul absolut
Când din lacrimă erup
De dorul ochilor tăi,
Și te caut ca nebuna
Peste câmpuri, peste văi.
Suntem soarele și luna.

Rătăcim pe cer desculți,
Nimeni nu ne înțelege,
Mări, oceane, râuri, munți
Ne judecă-n a lor lege,
Ne privesc cu ochi de ceară,
Suntem de neînțeles,
Iubirea noastră-i amară
Însă, nu noi am ales.

Dumnezeu a vrut așa,
El a vrut să ne unească,
Să inventăm dragostea
Într-o lume ca o iască.
Depărtările, furtuna,
Nu au nicio importanță
Suntem soarele și luna
Strălucind fără vacanță.

Această noapte nu va fi uşoară

Mi-ai scris aseară cuvinte de iubire,
Mi-ai împletit poem din al tău dor
Doar ochii mei ai vrut să le admire?
Noptea cu tine fie plină doar de amor
Până în zori îmbrăţişaţi vom sta,
Va trece ziua numai cu noi doi!
Voi scrie mult, chiar dacă voi visa
Că Luna ne priveşte pe-amândoi
Pe-alei de parcuri cum mă porţi pe braţe,
În paşi de dans, valsând nebuni, doar noi,
În zi cu nori sau în nopţi de vacanţe,
Plini de iubire, doar de tristeţi goi.
Despre ce aş putea să-ţi mai scriu oare
Când depărtarea asta mă doboară?
Iar până mâine... a ta sărutare...
Această noapte nu va fi uşoară.
Tu te gândeşti la mine, vrei să trec oceane,
Să fiu cu tine aici, dar fără să ştii...
Îţi voi aduce eu peniţe şi creioane,
Ţinându-mă la piept, totuşi să-mi scrii!

UN SIMPLU VIS

Închizând ochii: pleoapele le-apăs mai tare
Şi dintr-o dată zbor cuprinsă de visare,
Cămaşă mea de noapte se-agaţă de o stea
O rog... şi mă aduce-n zbor pîn' la fereastra ta,
Intru încet, pe geam, păşind ca o pisică,
Nu vreau să te trezesc, şi să respir mi-e frică.
Păşesc încet spre pat, cearceaful îl ating,
Stelele de pe cer pâlpâie şi se sting.
E noapte, întuneric, m-aşez jos pe covor,
Nu vreau să te trezesc, deşi mi-a fost un dor...
Perdeaua pâlpâie de vînt, iar tu tresari din somn...
Eu săr pe frunte să te mângâi, din nou să te adorm,
Ca un copil ochii-i închizi, dar îi deschizi apoi,
Ţi-ai dat seama că nu eşti singur, ci suntem amândoi.
Un zâmbet îţi cuprinde faţa, te-ntrebi nedumerit
-Pe unde ai intrat? de mult? de mult timp ai venit ?
Eşti abur? o nălucă? sau doar vis frumos?
Mă lasă părul să ţi-l mângâi, să văd de-i mătasos!
În păru-mi mâna ţi se-afundă, eu fruntea ţi-o sărut
Palmele faţa-mi părăseşte, ochii-i deschid şi-am priceput
C-a fost un simplu vis de noapte, dar nu-mi pasă,
E dimineaţa şi începe o altă zi frumoasă.

Muza-n seama nu ma ia

Viaţa mea este schimbată
Şi-asta nu aşa deodată,
Cu macazul dat pe-o parte,
Ci-aşa cum scrie la carte.
Nu, nu vă imaginaţi
Prea multe şi nu tastaţi
Cine ştie ce S.F
Cu a fost şi nu mai e...
Dar, până şi eu ... se pare
Voi intra-n vacanța mare.
Rimele se-ascund sub foaie
Se pliază şi se-îndoaie,
Muza-n seamă nu mă ia,
A fugit din calea mea
De parcă tuş-am vărsat
Peste tot şi s-a pătat.
Tot ce a fost scris odată
Pe o coală-adevărată,
Azi în suflet stă ascuns.
Deşi din el...tot s-a smuls,
Cred că totuși a rămas
O frântură, mai am glas,
Încă să-îi șoptesc ceva,
Chiar şi fără voia mea...
Mă abţin pe zi ce trece,
Dar fiorul e-aşa rece...
De-îngheață sângele-n vine
Când simt muza lângă mine...
Mi-aş dori doar un minut
Glasul tandru să-i ascult...
Să mă-învăluie-n splendoare,
Să mă-îmbete de culoare,
De căldură şi de viață
Şi-o frântură de speranță.