Ajută-mă, iubitul meu!

Ajută-mă, iubirea mea,
Să urc pe norii mei, o clipă!
Trimite-mi sărutarea ta
Să scap de-aici, mi-e tare frică!
Lumea e-aşa cum ştii de rea,
Azi m-au lovit cu tot şi toate.
Ajută-mă, iubirea mea!
Nu ştiu cui să mai dau dreptate.

Ajută-mă doar cu-n cuvânt,
Să mă ridic din lan de jar,
Dintre rafalele de vânt,
Să uit, te rog, de-acest coşmar!
Ajută-mă, cum faci mereu
Cu sufletul tău minunat
Să uit de tot ce-mi face rău,
Să numai plâng neîncetat!

Ajută-mă, iubirea mea,
Să ies dintre aceşti nămeţi
Ridică-mă pe palma ta,
Să uit de spini şi de săgeţi!
Ascunde-mă sub braţul tău,
Cum numai tu o faci, mereu.
Astăzi prea mulţi mi-au făcut rău,
Ajută-mă, iubitul meu!

Lasati-ma sa plang!

Mi-am pus în gând să nu-i dau curs...
De mult mi-am spus că-s de ajuns...
C-au fost destule-n viaţa mea
Dar și azi ... s-a-întâmplat aşa...
Mi-am pus în gând... am și promis...
Dar n-am făcut-o... nici în vis.
Am fost chiar și amenințată
De toți amicii... implorată...
Dar n-am putut să mă abțin...
N-a trebuit mult...doar puțin...
Și totul s-a pornit în lanț...
Pe-obrazul meu formând un șanț
Fierbinte... fără de oprire...
Nici nu avea ce să mă mire...
De fapt curgeau două izvoare...
Curgeau...fiindcă prea rău mă doare...
Mă dor ...aluzii și cuvinte...
Mă doare sufletul fierbinte,
Mă dor clipele ce se scurg
Și nopțile ce nu-mi ajung,
Mă dor secundele de vis...
Mă doare ceea ce n-am scris,
Mă doare că îmi ești departe
Atât de mult... mă doare... foarte...
Mă dor și serile târzii...
Când te aștept ... și numai vii,
Ma dor prea multe...și prea tare
Deși n-am cum să cer iertare...
Că am promis...mi-am pus și-n gând ...
Azi ...plâng...lăsați-mă să plâng!

Asculta-ti inima!

Mi-ai spus: ascultă-ți inima!
Sub duș m-am dus să o ascult
Însă n-am putut sta prea mult
Și am ieșit, era doar ea
Cea care într-una te striga,
Eu doar m-amăgeam ca nebuna
S-o liniștesc, dar n-am putut
Eu te iubesc, prea mult, prea mult!
Asculta-ți inima! mi-ai spus,
Nu am găsit nici un răspuns
Degeaba am pus capul jos
Și am visat așa frumos,
Degeaba somnul m-a luat
Pe perna pe care-am udat
Visele toate-n orice zi,
Iar inima mea tu o ști
Am ascultat-o ...și mi-a dat
Răspunsul clar, net și curat
Numai pe tine te iubesc!
Ce aş putea să-mi mai doresc?
Cât aş putea să o ascult
Când te iubesc aşa de mult?
Am încercat ploaia plângând
S-ascult, mi-erai numai în gând...
Cântecul ce m-a fermecat
De zeci de ori l-am ascultat,
De sute sau de mii de ori,
L-am ascultat chiar până-n zori
Și te-am visat ca de-obicei.
Cu dor aprins de ochii tăi
M-am trezit inima s-ascult...
Dar te iubesc aşa de mult!
De nu mă regăsesc deloc
Nici pe pământ nu mai am loc
Sufletul îmi e plin de dor
Aş vrea cu tine doar să zbor
Și-n timp ce doar ne sărutăm
Inimile să ne-ascultăm.

Am scris și eu o utopie

De ce nu pot? fiindcă n-aş vrea?
Să trec ușor...inima mea
Nu poate-înghiții o minciună.
Chiar de nimeni nu poa-să spună
Că m-a simțit...c-a fost doar "vis"...
Cu lux de-amănunte-am descris
După ce m-am documentat...
Toți ați spus că-i adevărat...
Dar eu nu pot să m-odihnesc,
Am mințit și nu reușesc...
Mi-e somn, moțăi, dar nu adorm,
M-apasă-n suflet, mult, enorm,
Iar inima îmi e pustie,
Am scris și eu o utopie
S-alung din calea mea, departe
Un fost iubit, însă n-am parte
De liniște, cum am sperat
N-aş fi crezut, i-adevărat
Că voi simţi aşa ceva...
Dar asta este firea mea .
Mă simt față de voi datoare,
Tuturor vreau să-mi cer iertare!
De voi depinde tot acum,
Mai mult de-atât ce pot să spun?
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să nu știți ceea ce simt eu.

Nu mai sunt datoare !!!

Aseară-am avut de dat
O monedă, eu am luat
Împrumut fără să cer .
Crezând că e tot sincer
Aşa cum l-am cunoscut ,
M-am... blocat la început
Când vestea el mi-a servit ,
De-odată m-am înverzit...
În timp ce îmi povestea
Pumnalul în piept rotea ,
Însă n-aveam ce să spun ...
Decât :...să ai un drum bun!
La sfârșit m-a anunțat ...
După ce mi-a explodat
Sufletul şi inima...
A fost farsă! nu-i aşa?
Că sunt un mare farsor?
Eşti! i-am zis, dar TE OMOR!
Deci, de-atunci m-am tot stresat...
Cum omor un vinovat ?
Cu toporul? cu săgeata?
Eu, care-s fata lui tata...
Obsedată textual
L-am dus...ușurel la mal ,
Adevărul cu minciuna
Le-am amestecat...şi...spuma
Ușurel...cu lingurița
I-am servit-o...el ...gurița
Deschidea... eu... îl serveam ...
Câte-un cuvânt...îl mințeam ,
Apoi adevăr curat...
Până când l-am anunțat
Că şi eu farse pot face
Chiar dacă nu prea îmi place
Să fiu o răzbunătoare
Însă nu mai sunt datoare!
De-acu' scoru-i doi la doi
Şi rămâne între noi,
Fără nici o supărare
Nu-i aşa că sunt mai tare ?

Mai bine singură pe veci!

Printre parşivi şi mincinoşi
Cu ochii lor aşa frumoşi...
M-am tot luptat, înot de zor,
La mulţi de mine le-a fost dor,
Mi-au "mirosit" mila ce am,
Şi au visat că înc-un gram
Aş mai avea din piept de dat,
Deci, să mi-l ceară au încercat.
Mai am un gram, aveţi dreptate,
Dar, numai vreau singurătate!
Am, după ce vă dau, s-aveţi,
V-ascundeţi şi-unde nu puteţi
Să mai intraţi, şi-uitaţi de mine,
Nici nu-ntrebaţi măcar: "ţi-e bine?"
Dragii mei aş vrea să vă-ntreb
Ceea ce nu pot să-nţeleg :
De ce răniţi încă odată
Prietenia adevărată?
Ce este la voi nedreptatea?
Dar ce-nseamnă sinceritatea?
Rostire fără să gândiţi?
Numai cu asta vă hrăniţi?
Atunci: de bine să vă fie!
Mai bine... singură, pustie,
Decât cu-amici parşivi şi seci...
Mai bine singură pe veci!
Eu nu vreau vorbe dulci, mieroase
Gândite-n nopţile geroase
Decât cu linguşeli şi farduri
Mai bine....10 metri-garduri!

Nu mă regăsesc de loc ...

Nu mă regăsesc de loc ...
Simt un amestec de foc
Cu o beznă tumultuoasă ,
Simt că am inima arsă ,
Un șirag de dureri zac
Undeva ... fără capac
Şi-au un iz îngrozitor ...
Cum n-am reușit să mor ?
După-atâta chin şi jale ?
Am cumva straie din zale ?
Sunt atât de frunză-n vânt ?
De n-am loc nici pe pământ
Să-mi ruginesc adierea ?
Nici deasupra, căci durerea
Trebuie să mă apese
De ce trebui să se verse
Mereu paharul prea plin ?
Este soartă sau destin ?
Bunătate sau prostie ?
Cine îmi spune şi mie ?
Cât din viața poți să dai ?
Când să te oprești , să stai ?
Când s-o iei de la-început ?
E PREA MULT , E MULT PREA MULT ...
Sunt , trăiesc şi mai exist ...
Dar e trist... e-aşa de trist ...
Să dai zâmbet , iar în loc
Să primești ... pală de foc ...
Să dai tot ce poţi să ai
Şi-în același loc să stai ,
Ba, mai mult ... să dai în spate
Doar pentru că ai dreptate ?
Iar după ani mulți de-amar
Să te trezești din coșmar
Să-îţi dai seama dintr-o dată
Că-ai trăit o viață-întreagă
Cu sinceritate multă
Dar nimeni nu mai ascultă ,
Geaba rogi , geaba implori
Nu mai ai timp nici să mori ,
Zâmbești doar pentru-a trăi
Iar în lacrimi scalzi ochii
Transformând sufletu-în sloi .
Cu ce-am greșit ? spuneți voi ?