LUCEAFARUL MEU

Într-o seară... oarecare,
Îmi doream cu disperare
Să zbor până sus la stele
Şi să ating dintre ele
Luceafărul luminos,
Ce-l vedeam zâmbând, de jos .
Îmi doream aşa de tare...
Să zbor, lin, înspre visare...
Doar o rază să-i sărut,
Oare mi-am dorit prea mult?
M-am lăsat dusă de vis
Undeva-înspre Paradis...
Astrul raza-mi oferea
Şi-n dorința lui şi-a mea
Raza rece i-am atins,
Într-o noapte şi l-am stins.
Coborâtă pe Pământ,
Ca frunza purtată-n vânt,
Gândeam cu înfrigurare
Că Luceafărul dispare
Serile ce vor urma,
Însă, nu a fost aşa,
Chiar în seara ce-a urmat
El raza mi-a sărutat.
De ce vă mirați aşa?
Devenisem doar o stea.
O steluță... ne-nsemnată
Care şi-a dorit odată
O frântură dintr-un astru ,
Deși știa că-i... albastru
Şi-n curând, el va apune
Pentru mai multe seri bune.
Aprinzându-şi raza iară
Încă-o seară şi-ncă-o seară...