Cititorii mei

Translate

Se afișează postările cu eticheta juramint. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta juramint. Afișați toate postările

joi, 26 august 2010

Orice-ar fi




Mult aş vrea să fiu un râu
Să curg lin spre prima vale,
Dar sunt doar un fir pustiu
Cu lacrimi pline de jale,
Aş vrea să fiu nor pufos
Prin furtuni să rătăcesc

Să-ţi ascult glasul duios,
Să-ţi șoptesc cât te iubesc,
Dar sunt doar o picătură
Prea mică şi neînsemnată,
Nu sunt doar o aventură,
Iubirea mi-este curată,
Chiar dacă din depărtare
Nu distingi așa ceva,

Tu ești raza mea de soare,
Și rămâi iubirea mea,
Peste nopți reci si furtuni,
Peste minute prea lungi,
Peste zile, săptămâni
Orice-ar fi n-ai s
ă mă-alungi.




Prin întuneric bâjbâiam



Prin întuneric mă hrănesc
Cu umbra feliată fin,
În vârfuri calc să nu-ţi trezesc
Sărutul tău din vis divin,
Prin întuneric bâjbâiam,
Mirosul tău de crin regal
Mă conducea, dar nu ştiam
Dacă pasul ne e egal,
Un jurământ a fost de-ajuns
Şi Universul s-a mişcat,
Bezna în lacrimi seci s-a scurs
Iar sufletul nevindecat
De traumă s-a dezcâlcit,
Cerul răsună prins în stele,
Stelele au îmbobocit,
Explozie de acuarele,
De bucurie şi speranţă
A renăscut ca o splendoare
Din visul meu de dimineaţă
Reumplând totul de culoare.




duminică, 28 martie 2010

Asculta-ti inima!




Mi-ai spus: ascultă-ți inima!
Sub duș m-am dus să o ascult
Însă n-am putut sta prea mult
Și am ieșit, era doar ea
Cea care într-una te striga,
Eu doar m-amăgeam ca nebuna
S-o liniștesc, dar n-am putut
Eu te iubesc, prea mult, prea mult!
Asculta-ți inima! mi-ai spus,
Nu am găsit nici un răspuns
Degeaba am pus capul jos
Și am visat așa frumos,
Degeaba somnul m-a luat
Pe perna pe care-am udat
Visele toate-n orice zi,
Iar inima mea tu o ști
Am ascultat-o ...și mi-a dat
Răspunsul clar, net și curat
Numai pe tine te iubesc!
Ce aş putea să-mi mai doresc?
Cât aş putea să o ascult
Când te iubesc aşa de mult?
Am încercat ploaia plângând
S-ascult, mi-erai numai în gând...
Cântecul ce m-a fermecat
De zeci de ori l-am ascultat,
De sute sau de mii de ori,
L-am ascultat chiar până-n zori
Și te-am visat ca de-obicei.
Cu dor aprins de ochii tăi
M-am trezit inima s-ascult...
Dar te iubesc aşa de mult!
De nu mă regăsesc deloc
Nici pe pământ nu mai am loc
Sufletul îmi e plin de dor
Aş vrea cu tine doar să zbor
Și-n timp ce doar ne sărutăm
Inimile să ne-ascultăm.

vineri, 5 martie 2010

Am scris și eu o utopie



De ce nu pot? fiindcă n-aş vrea?
Să trec ușor...inima mea
Nu poate-înghiții o minciună.
Chiar de nimeni nu poa-să spună
Că m-a simțit...c-a fost doar "vis"...
Cu lux de-amănunte-am descris
După ce m-am documentat...
Toți ați spus că-i adevărat...
Dar eu nu pot să m-odihnesc,
Am mințit și nu reușesc...
Mi-e somn, moțăi, dar nu adorm,
M-apasă-n suflet, mult, enorm,
Iar inima îmi e pustie,
Am scris și eu o utopie
S-alung din calea mea, departe
Un fost iubit, însă n-am parte
De liniște, cum am sperat
N-aş fi crezut, i-adevărat
Că voi simţi aşa ceva...
Dar asta este firea mea .
Mă simt față de voi datoare,
Tuturor vreau să-mi cer iertare!
De voi depinde tot acum,
Mai mult de-atât ce pot să spun?
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să nu știți ceea ce simt eu.


miercuri, 6 ianuarie 2010

Te voi primi in dar



Deja planuri mi-am făcut
Pentru tot ce va urma,
Chiar de la primul sărut
Pe care ţi-l voi fura,
Ştiu cu lux de amănunte
Absolut tot cum va fi,
Îmi lipseşte doar o punte
Peste timp şi pot z
âmbi.
Pot pune chiar rămăşag
Pe-orice zi din calendar,
Nimic nu va fi trist, vag
Totul voi primi în dar,
Tot ce mişcă, ce respir,
Mă-nconjoară, mă susţine
Cu miros de trandafir,
Tot, un tot deplin, pe tine .
Tu, doar tu mă împlineşti
Cu toată fiinţa ta,
Te iubesc şi mă iubeşti,
Deci, ştiu tot ce va urma,
Din ad
âncul inimii
Şi din tot sufletul, chiar
Zi de zi te voi iubi
Şi te voi primi în dar.



joi, 17 decembrie 2009

TE IUBESC LA DISPERARE!!!




Oare prin câte încercări îmi este dat să mai păşesc?
De ce să lupt şi să mă-înving ?din simplu fapt că te iubesc?
E un păcat aşa imens? e un păcat aşa de mare?
Să te iubesc sincer, curat, să te iubesc la disperare?
De ce? NU EU am inventat iubirea...
Ci Dumnezeu...iar omenirea
Cu dragoste s-a dezvoltat...
Da! te iubesc! e-adevărat!
Şi am s-o spun de mii de ori
Din miez de noapte până-n zori
Oricui din lumea asta mare
DA, TE IUBESC LA DISPERARE!
Nu-mi e ruşine şi nici teamă,
Sufletul meu mereu te cheamă,
Din viață ignore nu-ţi pot da,
BINE-AI VENIT ÎN VIAȚA MEA!




marți, 1 decembrie 2009

Ai trecut la trei paşi depărtare,










Mi-am călcat inima în picioare,
Mi-am ucis tresărirea de-aripă
Te-am zărit, visul meu bl
â
nd şi mare,
Te-am zărit, te-am privit doar o clipă,

Un moment am crezut că mă-nsel,
Am crezut un moment că visez,
Mult prea trist este, deci nu e el,
E-un miraj sau poate aiurez...???

Ai trecut la trei paşi depărtare,
Am întors capul să te privesc,
Eşti prea trist, mult prea trist, de ce oare?
Z
â
mbetul de pe chip nu-ţi găsesc,

Mă întreb oare cine-a-îndrăznit
Z
â
mbetul de pe chip să-ţi răpească?
R
â
sul tău cristalin ţi-a răpit,
Eşti prea trist, frunza mea cea albastră...

Poate ai fi z
â
mbit de-ţi ieşeam,
Doar o clipă, o clipă în cale?
Îmi z
â
mbeai oare dacă-ţi zâmbeam?
Spune-mi visul meu bl
â
nd, scump şi mare?

vineri, 20 noiembrie 2009

Iar pînă "mîine" e-aşa mult.......









Din seara fugi... în miez de noapte ,
Din noapte-n vis , din
vis văd zorii...
În zori eşti mult, mult prea departe....
Cu ce-am greşit
? mă trec fiorii,
Vreau să te-aud, să te ascult...
Cu ce-am greşit ? unde şi cînd?
Să tremur chiar aş
a de mult ?
Şi să te port mereu în gînd ?
Chiar nu mai vrea
u , nu vreau s-oftez !
Sufletul tu să mi-l inunzi ,
Nu vreau spre chinuri să migrez ...
Cu ochii tăi ăst
ia profunzi....
Înaintezi mereu
şi drept ,
Iar eu te port...prin vis ... nu-i bine!

Nu mă privi aşa suspesc !
Cu ce-am greşit ???
Mi-e dor de tine!!!
Cu ce-am greşit ? de ce ? şi cînd ?
Să te visez ? vreau
doar să zbor !!!
Nu vreau să te mai port în gînd !!!
Dar m-a cupri
ns aşa un dor !!!
Iar pînă "mîine"
e-aşa mult.......
Nu cred că am să reuşesc
Să mă compo
rt ca un adult
Din simplu fa
pt că te iubesc!

joi, 1 octombrie 2009

Nu vreau să înaintez ,dar...








Nu vreau să înaintez ,
Dar...nici să mă-opresc nu pot ,
Trebui să inventez
Locul spre care să-înot
Din starea de suferință ,
Deşi...nu mă mai convinge
Mai nimic, nu am credinţă
Nici în ploaia ce mă-învinge
Că va reuşi stropind
Cu atâta îndirjire
S-arunce norii zâmbind,
Mai rău mă scoate din fire...
Nici în curcubeul care
Se aşterne-n calea mea
Nici în ...valul stors din mare
Nu mai cred, în viaţa mea !
Nu mai cred în jurăminte
Spuse-n clipe de iertat,
Degeaba îmi spui cuvinte
Dacă nu-i adevărat .

marți, 29 septembrie 2009

NICICAND NU E TARZIU!

,,Niciodată nu-i târziu''
Proverbul asta îl știu
Pe lângă alte o mie,
Şi nu este o prostie,
Este purul adevăr,
Astăzi, s-a mai copt un măr
Şi din copac s-a desprins,
Eu în palma mea l-am prins,
Atent l-am examinat
Cît era de minunat...
Şi culoarea m-a vrăjit
Dar nu mult , căci m-am trezit...
Mai de mult, a încercat
Să m-atragă, am cedat
Aromei şi formei lui
Dar o frunză-a vântului
L-a acoperit un timp,
L-am alungat în Olimp,
Vrând, nevrând şi l-am uitat...
Dup-o vreme măru-a dat
Din nou semne prin aromă
Căpătând o alta formă
Cu un înveliș mieros,
Strălucind aşa frumos.....
În razele soarelui
De-îmbăta aroma lui
Pe oricine şi orice,
Dar cu sufletul rece.
După ce a-împrăștiat
Aroma , s-a şi uscat
Peste numai două zile.
Peste încă două, vine
C-un miros îmbătător
Dar cu gust de trecător,
Aroma i-am savurat
Sincer şi m-a fermecat
Din nou, cum e firea sa;
-,,Vreau să cad în palma ta!''
Palmele le-am desfăcut
Să-l prind, însă am văzut
Că în pom era frumos...
Dar în palmă, găunos
Era, chiar dacă părea
Hrană pentru viaţa mea
Cu felul lui iubăreţ,
Mărul era pădureț
Şi gura mi-a străpezit...
Părea un măr aurit
Dar s-a dovedit a fi
Poleit doar pentru-o zi.
Aroma-i voi alunga
Pentru că în viața mea
Să mă consolez eu știu
Cu :,,NICICÂND NU E TÂRZIU!"

TREBUIE SA INCETEZ !



Încet, încet mă tot transform
În primul rând aş vrea să dorm...
Nici prea mult... nici o oră doar,
Să simt că nu e în zadar
Şi mintea să mi-o limpezesc,
Al doilea punct: e să zâmbesc
Să-mi sărut copila cea dulce
Şi să-încetez de-acum a plânge
Să îmi fac dus cu apă chioară
Nu cu lacrimi din inimioară.
Pe drumul meu de a răzbi
Limpede-în gând să pot pășii
Să dau în spate tot ce-i greu
Şi-în suflet doar cu Dumnezeu
Să dizolv ceața așternută
Din viața asta absolută.

Încrederea a dispărut



Încrederea ce-a dispărut,
A ars în mine mult mai mult
Decât credeam că va putea
Să-mi redistrugă inima,
Am plâns sperând că lacrima
Va stinge toată flacăra,
Am plâns sperând că într-o zi
Va învăța a mă iubi,
Dar mi-am dat seama că greşesc,
Iubire... nu am să găsesc
Nicicând eu pe acest pământ,
Degeaba plâng, degeaba sunt...
Degeaba plâng sau am speranță,
Degeaba cred că-n a mea viață
Voi avea timp să fiu iubită,
În veci n-am să fiu fericită,
C-aşa mi-e scris să fiu mereu
Alături doar de Dumnezeu,
Doar El lacrima să-mi mângăie
Din creștet până în călcâie,
Doar El putere-mi dă să fiu
Din zori de zi până târziu,
Dar, într-o zi se va-întâmpla
Ce mi-am dorit toată viața,
Printre nori eu am să pășesc
Ca într-un dans am să zâmbesc....
Doar vântul mă va mângâia
Iar păsările-mi vor cânta,
Ploaia setea îmi va răpi
Iar Dumnezeu îmi va zâmbi,
Iar eu voi râde în sfârșit
Că fericirea-am întâlnit!
Dar până-atunci cum aş putea
Să cred că cel din fața mea
Îmi dă iubire-adevărată?
Când oare-am să mai cred vreodată?
Poate în vorbe, doar atât
Deşi are-altceva în gând,
Ceva ce astăzi groaznic doare...
Parcă-s călcată în picioare,
Chiar zi de zi, minut, secundă,
Lacrima sufletu-mi inundă
Şi nici măcar nu-mi dă răgaz
Să uit de celălalt necaz,
Care de-abia ce a trecut
Acum o clipă sau minut.

luni, 28 septembrie 2009

De vrei leguma sa traiesti...



Să te îneci în nepăsare,
Să poţi da vieţii o culoare,
Să te-nconjori de nesimţire
Ne luând în seama vreo clipire
Şi nici măcar o adiere,
Ca să trăieşti fără durere,
Ca să trăieşti în astă lume
Plină de rele zise bune,
Să nu îţi pese nici de vânt!
De vrei să mai fi pe pământ
Să nu îţi pese nici de-o boare...
Să te cuprinzi în nepăsare
De vrei ,,legumă" să trăieşti
În seră doar să înverzeşti,
Să fii udată şi plivită
Fără să-ţi pese o clipită
De ceea ce e-n jurul tău,
E vrerea ta, dar sfatul meu
Nu poate fi aşa cum eşti.
Trăiește cum vrei să trăieşti!
Pune sau nu, suflet în tot!
De nu te doare nici în cot,
N-am să te-nping eu azi la luptă,
Trăieşte-ţi viaţa ta cea ruptă
Probabil de realitate
În seră-n haos, nedreptate
Şi nepăsare câtă vrei...
Doar nu trăiești tu anii mei
Şi nici eu viaţa nu-ţi răpesc
Luptând mereu doar să răzbesc.