E prea tîrziu...ceea ce simt... e prea adînc...

E prea tîrziu, am observat....
În noaptea crudă te-am visat
Exact cînd îmi doream să-adorm .
În zori, din nou m-ai mîngîiat,
Deşi visul n-am descifrat,
Dar, m-am trezit cu-un dor enorm...
Şi-ai apărut... simţind...firesc
În glasul meu cît te doresc,
În orice clipă şi minut....
M-ai pus în ochi să te privesc,
Crezînd oare că nu-îndrăznesc?
Dar ai ştiut ce-ai aşternut
Doar într-o clipă de privire?
Nu poţi fi simplă amintire!
Oricît de mult m-aş strădui,
Să te alung, să nu-ţi vorbesc,
Să te evit, să nu-ţi zîmbesc,
Prin gînd de te-aş orîndui
Departe-n sufletu-mi rănit...
Eşti prea adînc întipărit,
Nu am putere să te-alung
Nici într-o zi, nici într-o viaţă
Eşti roua mea de dimineaţă,
Oricîte seri trec...tot n-ajung
Să uit că-n suflet mi-ai intrat,
Să uit ceea ce-ai întrebat
Chiar dacă-ţi spun că nu mai ştiu,
Chiar dacă-o spun... de-acum te mint
E prea tîrziu...ceea ce simt...
E prea adînc...e prea tîrziu...