Vorbe incolore

 

 

Rătăcesc de ceva zile
Printre nori, să înţeleg
Cum, căldura unei file
Mă ajută să aleg?!?

Cuvântul meu, cum răneşte,
Când e adevărul pur?!?
Nu ridică, nu striveşte,
Nu priveşte împrejur...

Mai degrabă se ascunde
Sub cerneală şi condei,
Decât să lovească unde
Se pudrează cu mujdei.

Mai degrabă se transformă
Într-o apă curgătoare
Decât să adopte formă
De minciună-atrăgătoare.

Mai degrabă lăcrimează
Rugând Cerul să ignore
Ceea ce numai şochează,
Vorbe, vorbe incolore...

Cuvântul meu fierbe-n cupe
Nu se strecoară prin lavă,
Curge lin, nu se-ntrerupe
Să se îmbibe cu otravă.

Vis de-o noapte

Într-o lume ca a noastră
Nu sunt bună când fac bine
Mi se spune că sunt proastă,
De cei ce n-au loc de mine.

Când ignor prostia pură,
Minciuna sau răzbunarea,
Mulţi cred că-s o picătură
Agitată precum marea.

Într-o lume asortată
Cu războaie de-orice fel
Nu voi cere niciodată
Să iubeşti un sufleţel.

Nu sper să-ndrept cotitura,
Fiindcă nu sunt în schimbare,
Prea trecută-i picătura
Prin flăcări nepieritoare.

Într-o lume ca a noastră,
Unde totul te uimeşte
Îmi propun să rămân proastă
Fiindcă Cerul mă iubeşte.

Este liber fiecare
Să gândească cu ce poate,
Cei ce vor să mă doboare
Cu minciuni, sunt... vis de-o noapte.

Sunt un prost

 

 

Nu am diplome, nici şcoală,
Nici pretenţii mari, nu am,
Zilnic mă retrag pe coală
Şi-ncerc să aştern  balsam.

Nici nu mi-am propus vreodată
Să-mi pun platină-n coşciug,
Ştiu că pe lumea cealaltă
Vrând, nevrând tot o s-ajung.

Dumnezeu nu-mi cere taxe
Să trec pragul cerului,
Am ales, printre sintaxe
Să-mi fac loc, visând hai-hui.

Într-o lume-n care şcoala
E urmată în zadar,
Sper să nu prăpădesc coala,
Dăruind din al meu har.

Într-o lume-n care şcoala
Se serveşte la dejun,
Ştiu că nu-mi lecuiesc boala
Cu-o reţetă de parfum.

Printre glume deşuchiate
M-am plimbat şi eu cândva
Când voiam să dau la spate
Lacrima ce mă ardea.

M-au rănit destule-n viaţă,
Încă mă lovesc şi-acum,
În oricare dimineaţă
Îmi propun să ies din fum.

Nu-i nevoie de unelte,
De diplome cumpărate
Ce n-au cum să îmi dezvolte
Mintea, geaba am de toate.

Când constat că pălăria
Îmi acoperă tot capul,
Să nu-mi arate prostia,
Şterg lentila cu ciorapul.

Tac în banca mea modestă,
Cânt la masa mea-n surdină,
Îmbrac haina fără vestă
Dar, nu te privesc cu vină.

Sunt un prost fără de scuze,
M-am născut printre deştepţi,
Oricine poa' să mă acuze,
Sunt atâţia înţelepţi.

N-ai decât a mă-nţelege
Sau chiar a mă ignora,
Prostia nu are lege,
Dar, mulţi o vor onora.

Mulţi... mă-întreabă cine sunt

Curioşi de nu se poate,
M-au abordat peste noapte
Mulţi... se-ntreabă cine sunt?
Doar un muritor de rând!
Am curaj... destul tupeu
Şi la bine şi la greu,
Am tupeu să lupt cu viaţa,
Când se iveşte speranţa
Zgârm cu ghearele-n pământ,
Lupt cu morile de vânt,
Nu mă dau uşor bătută,
Nu-s guralivă, nici mută
Nici înaltă, nici prea scundă,
Stau cu cine vreau pe-o undă,
Nu-s frumoasă, nici mumie,
Am ce pune-n farfurie,
Nimănui nu am cerşit,
La mine mulţi s-au jelit,
Mulţi şi multe profitoare
Care-mi sunt şi-acum datoare
Cică-i criză, cârr şi ...mârr
Şi-şi mănâncă de sub ***.
Ştiu, sinceritatea mea
Nu v-a-mpărăţii lumea
Dar am curaj şi tupeu
Şi-n faţă lui Dumnezeu.
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!