Inca exista iubire

Trebuie să scriu ceva
Fiindcă astăzi viaţa mea
A fost crudă și amară
Însă în aceasta seară
Toate-au luat o-întorsătură
De-mi vine să tac din gură
Și să scriu, să scriu , să scriu
Sunt fericită, nu știu
Cât va tine fericirea...
Dar se pare că iubirea
De-această dată-a învins...
Sentiment de nedescris
Simt în sufletul meu iar,
Voi, cei mulți n-aveți habar
Ce-a însemnat pentru mine
Ziua-asta, dar este bine
Acuma că s-a sfârșit...
De fapt totu-a revenit...
Nu îmi mai găsesc cuvinte
Nu mai știu ce spun... în minte
Îmi vine doar glasul lui...
Sunt fericită!...oricui
Îi doresc aşa să-i fie
Cum îmi este acum mie
A învins iubirea noastră!
Pe planeta-asta albastră
Încă exista iubire,
Dragoste și fericire!

Coală albă de hârtie

Coală albă de hârtie
Fă tu o vrăjitorie
Şi dă timpul înainte!
Îţi promit, voi fi cuminte
Cum nu s-a mai pomenit...
Îţi promit, promit, promit!
Sau... dă timpul înapoi,
Prin ploaie, doar amândoi
Să ne plimbăm mână-n mână,
Ţine-l... doar o săptămână
Pe loc... şi-am să-ţi dau şi ţie
Coală albă de hârtie,
O silabă şi-un cuvânt...
Dar, dă-i timpului avânt!
Să zboare cum a zburat
Azi noapte, când am visat
Că era deja cu mine...
Doar şti cât îmi e de bine...
Eşti martoră că-l iubesc...
Vrei să te mototolesc?
Cu mine te-mpotriveşti?
Crezi c-ai să mă biruieşti?
Coală albă şi curată...
Mai gândeşte-te odată!
Crezi că aşa va rămîne?
El, tot va veni la mine,
Mai devreme, mai târziu...
Cu siguranţă, o ştiu,
Iar tu coală... vei rămîne
Aşa singura pe lume...
Cum am fost eu până-acum,
Aruncată pe un drum,
Fără pic de mîngâiere,
De iubire sau plăcere.
Vântul rece va sufla
Peste tine, coală rea
Şi te va duce departe...
Poate printre coli de carte
Şi vei fi chiar renegată,
Oricât ai fi de curată.

TE IUBESC LA DISPERARE!!!

Oare prin câte încercări îmi este dat să mai păşesc?
De ce să lupt şi să mă-înving ?din simplu fapt că te iubesc?
E un păcat aşa imens? e un păcat aşa de mare?
Să te iubesc sincer, curat, să te iubesc la disperare?
De ce? NU EU am inventat iubirea...
Ci Dumnezeu...iar omenirea
Cu dragoste s-a dezvoltat...
Da! te iubesc! e-adevărat!
Şi am s-o spun de mii de ori
Din miez de noapte până-n zori
Oricui din lumea asta mare
DA, TE IUBESC LA DISPERARE!
Nu-mi e ruşine şi nici teamă,
Sufletul meu mereu te cheamă,
Din viață ignore nu-ţi pot da,
BINE-AI VENIT ÎN VIAȚA MEA!

Mi-aţi ucis încrederea !

Aţi ştiut....dar aţi sperat
Să nu fie-adevărat
Ceea ce v-am oferit
Ca pe tavă, poleit?
Aţi ştiut chiar de la mine,
Nu am ascuns nici de tine,
Nici de el şi nici nu vreau
Într-o minciună să stau!
Aţi ştiut că sunt ciudată
Şi îmi dau inima toată
Cu sincereritatea mea...
Mi-aţi ucis încrederea !
Aţi crezut că-s adormită
Că-s o proastă răvăşită?
Că-mi trebuiesc ochelari?
Pentru-a lupta cu gheţari?
V-am lăsat să vă distraţi!!!
Ce-aţi cîştigat? să visaţi?
Dar azi, mai sincer vă zic:
Nu aţi cîştigat nimic!
Şi nici eu nu am pierdut
Cum aţi sperat la-nceput,
Sau, poate, mult mai tîrziu
Asta chiar nu vreau să ştiu...
Chiar nu m-ar interesa
Mi-aţi ucis încrederea!!!
Asta-i partea importantă!
Credeţi că sunt arogantă?
Că-s în rime abuzivă?
Că-s credulă şi naivă?
Că nu am toţi boii-acasă?
Dar nu sunt o mincinoasă!!!
Iar cu asta mă mîndresc!!!
Doar prin adevăr trăiesc!!!
Nu pot minţii, sunt cum sunt...
Un muritor pe pămînt,
Şi tuturor le-am cerut
Doar atît, de la-nceput
De nu vrei să-mi povesteşti,
Nu-i problemă, hotăreşti
Tot ceea ce vrei să-mi spui,
Tuturor le-am spus... şi lui,
Chiar şi ţie...zi de zi:
Nu suport prietenii
Ce se linguşesc şi-apoi,
Cam de "luni şi pînă joi"
Uită că şi tu eşti om...
C-o inima de beton,
Te loveşte pe la spate
Scăldîndu-îţi sufletu-n noapte.
Pe mulţi i-am tot învăţat:
Spune frate-adevărat!
Dacă vrei să îmi vorbeşti
Altfel prieten nu-mi eşti!!!
Nu te-ntreb nimic in plus,
Spune-mi doar ce ai de spus
Dar, cu sufletul curat
Prieten adevărat
Îmi e doar cel ce mă simte
Că nu mint şi NU MĂ MINTE!
Cum de-un timp aţi încercat
V-am simţit..,dar, v-am lăsat....
Să vă schimb...n-am chef acum,
Voi rămîne pe-al meu drum,
M-am săturat să rostesc:
Sigur? sincer? mulţumesc!
Chiar vă multumesc frumos!
M-aţi minţit, dar nu sunt jos
Aşa cum poate credeaţi,
Însă, nu vă bucuraţi!
Ieri am plîns, azi radiez,
N-am de ce să mă-întristez
Cum făceam cînd mă minţeaţi
Zi de zi, deşi ştiaţi
Că eu nu suport minciuna,
Totuşi mă-nşelaţi întruna...

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!!!

Să ai curajul să spui DA!
Să ai curajul să spui NU!
Şi-n fiecare clipa grea
Să fi mereu același TU!
Să simți când alții TE ÎNȘEALĂ!
Să te ridici când TE DOBOARĂ!
Să poți păstra ce vor SĂ-ALUNGE!
Să știi să râzi CÂND TOTU-ÎȚI PLÂNGE!
Să rămâi cald, chiar dacă ninge!
ACEASTA-I ARTA DE-A-I ÎNVINGE!

DEDICATIE DUSMANILOR

Uşor e să mă judeci, și-apoi să mă urăşti
Chiar dacă printre rânduri, tu nu şti să citeşti,
Uşor e să-mi priveşti o poză şi să crezi
Că sunt un suflet gol, şi să mă denigrezi,
Să-afirmi că mă complac în tot ce mi se-întâmplă,
Că-mi place, revolverul, să mi-l lipesc de tâmplă,
Cărbuni încinși pe suflet, singură mi-i presar
Și-n cerul gurii, port, de drag un gust amar.
Ușor mă judeci ,,tu'' și ,,voi'' ce nu mă știți,
Credeți că am pretenții cumva să mă iubiți?
Că lacrima ce curge, de fapt e ipocrita?
Nu vreau să mă cunoști, nici nu mă vreau citită!
Tu, cel ce crezi, că-aș fi ca paiul de firavă,
Problema e la tine, și este mult mai grava,
Și-n cărți , sau pe YouTube oricât ai căuta
Sentința judecății nu o poți pronunța.
Chipu-mi zâmbește-n ciuda sufletului ce-mi plânge
Dar nu știu dacă asta pe tine te atinge,
Nu știu când ai tu timp pe mine sa m-ataci
Și cu rugini deșarte, sufletul să-mi dezbraci,
Nu știu, și nici nu vreau, să știu care ţi-e plata,
În aur? sau de-acum nu-îţi vei mai plăti rata?
Te urcă, chiar te rog, de vrei pe-un piedestal
Și lăsă-mă pe mine să mă înec la mal,
Nu vreau să îmi întinzi colacul de salvare,
Nici sufletul să-mi umpli rostind cuvinte-amare,
Nu-iți cer să-mi fi aproape și nu te-îndepărtez,
În fața ta pistolul nu am să îl armez,
Crucea mi-o voi purta, așa cum mi-a fost dat
Cu zâmbetul pe buze, chiar dacă-am curățat
Țeava, iar revolverul de-acum e pregătit ,
Aștept numai secunda când vei fi adormit.
Iar cum tu nu prea dormi, și bei cafea cu paiul
Să-ți fac pe plac, aștept, să mă calce tramvaiul ,
Să mă lovească trenul, sau poate vre-un căluț...
Poate îţi va părea la iarnă mai călduț...
La vară mai răcoare și toamna mai bogată...

Dar până atunci, eu vreau, să mai zâmbesc odată!

VREAU SA PLANG!

E-aşa de rău să te opreşti
Exact atunci când vrei să strigi!
E-atât de crud, să izvorăști
Şi să nu poți deloc să-învingi!
Să plângi în şoaptă, să nu spui,
Fiind trecut de luna Mai,
De ce faci asta, nimănui,
Iar dacă-ai vrea, s-o faci, să n-ai
Încredere sau suflet cald,
Să te aline cu-un cuvânt,
E-aşa de greu, ca un smarald
Prea prețios, furat de vânt,
E-aşa de crud şi dureros,
Să te simţi singur pe Pământ,
Nimic din tot ce e frumos
Să nu încapă în cuvânt,
Să te agăţi ca un cârlig,
De tot ce poţi, de orice-ar fi,
E-aşa de crud... aş vrea să strig!
Să plâng, n-am loc, să-mi sting ochii.
Prea mult venin s-a strâns, prea mult,
N-am loc, n-am timp, nu am nimic,
Nici nu mai știu de cin-să-ascult...
Nici nu mai ştiu, ce să mai zic!