Ajută-mă, Doamne Sfinte!

Tac, de teamă să nu-L supăr
Pe Slăvitul Dumnezeu,
Privesc, ascult, plâng şi sufăr
De norul gândului meu.

Caut să-nţeleg dorinţa
Izbitoare-a celor mulţi
Ce nu cunosc suferinţa
Celor ce păşesc desculţi.

Privesc suflete lovite
De necazuri şi durere,
Cu zâmbete zugrăvite
Pe chipuri, şi-mi dau putere.

Ei, săraci şi oropsiţi,
Ce doar Cerul îi mângâie,
Ei, îngerii înrobiţi
Cu o viaţă amăruie.

Tot ei au de dat, se pare,
Cei ce n-au pâine pe masă,
Mila Domnului e mare,
De toţi îngerii Îi pasă.

Ajută-mă, Doamne Sfinte,
Să nu trăiesc cu păcat,
Să nu îmi treacă prin minte
Vreun gând rău, necugetat!

Să privesc lumea pestriţă
Nesătulă de averi,
Cei ce cu bună ştiinţă
Îşi pricinuiesc dureri.

Ajută-mă, Doamne Sfinte
Să trec printre ei uşor,
Să rămână-n a mea minte
Lacrima îngerilor.

Să le mulţumesc de-a pururi
Că mi-au luminat fiinţa
Păşind pe-ale mele drumuri,
Văd ce-nseamnă suferinţa.

Croşetând vers de iubire

Pe faţa blândă a Lunii croşetez vers de iubire
Aşternut în seara pură, redând stelelor safire,
Caut perlele în scoica ce-n ocean de dor se-afundă
Învingând râul de lacrimi care-n noapte mă inundă.
Caut iubirea albastră, rătăcită peste munte,
Printre stelele-adormite, printre pletele-mi cărunte,
Caut aripa de înger, pleoapele să îmi ridice
Şi cu mila Lor, imensă, sărutul divin s-aplice,
Geana spre cer să-mi purceadă, Dumnezeu să mă mângâie
Cu puterea Lui, enormă, o secundă să rămâie,
Să-mi dea picături de rouă, din ele să mă hrănesc,
Să pot păşi mai departe, viaţa din nou s-o iubesc,
Iar din slava Lui, prea sfântă, strop din cerul înstelat,
Să pot dărui în lume versul meu, mic, dar curat.

Rugăciune

Îndrăznesc cu plecăciune
Ca un simpul păcătos,
Să-ţi cer Doamne o minune!
În genunchi pentru Hristos,
Pentru Maica Lui, Fecioară,
În chinuri de-ar fi să mor,
Strivită de-orice povară,
Doamne! Doamne! Te implor!
Fă-mă să-nţeleg şi eu
De ce ne pierdem vederea?
Doamne, Dumnezeul meu!
Doar Tu-mi înţelegi durerea!
De ce folosim perdele
Sufletul să ne-mbâcsim,
În loc să privim spre stele
Şi-adevărul să-l iubim?
Din a Ta Împărăţie,
Doamne! Dumnezeul meu!
Îndurare îţi cer Ţie!
Vreau să înţeleg şi eu
Unde ne va duce drumul
Fără trudă construit
Şi de ce-mbrăcăm costumul
Din minciună dăltuit?
De ce-n lumea asta mare
Nimic nu mai e curat?
Stingem flacăra cu care
Doamne, Tu ne-ai înzestrat!
Doar zece legi ne-ai lăsat,
Doamne, Dumnezeul meu
Le călcăm neîncetat.
Fă-mă să-nţeleg şi eu
Spre care drum ne grăbim
Fără a privi în urmă?
Şi nu vrem să-Ţi mulţumim
Câtă milă-ai de-a Ta turmă.
Amin!

TESTAMENT

De-ar fi să mor, să mă lăsaţi ,
Vă rog să nu mă îngropați !
Pentru că îmi doresc enorm
În zombi-atunci să mă transform ,
Numai aşa pot să trăiesc
Veşnic pe plaiul românesc ,
E-asa plăcut să vezi zbierând
Puii de ciori şi culegând
Bani veșnic neimpozitați...
Şi ne sunt "fraţi"...şi ne sunt "fraţi"...
Sau drăguțele surioare,
Sărăcuțele vrăjitoare
Ce se hrănesc numai cu...ceai...
Sau amărâții din tramvai,
În ochișori făr-de lumina...
M-apucă-o milă...vai ce milă...