Când soarele a asfinţit

Ne umple toamna de rugină
Sufletele de vânt lovite,
Ne doare cerul pe retină
Ne-apasă norul fără minte,
Răceala ne abate pasul
Din drumul cu greu plăsmuit,
Uităm ce zi e, cât e ceasul,
Şi câte stele-am bântuit,
Din rază-n rază-am perindat
Cruda tăcere alungam,
Cu-atâta dor ne-am sărutat,
Eram un tot, un amalgám,
Eram întregul unitar,
Eram triumful hărăzit,
În noaptea noastră de cleştar
Când soarele a asfinţit .

Nu lăsaţi să piară poezia

Nu lăsaţi să piară poezia,
N-aruncaţi iubirea la gunoi,
Nu-mbrăcaţi în flori ipocrizia,
Nu ne amăgiţi ca pe slugoi,

Nu lăsaţi să piară bunătatea,
Nu vărsaţi din ea lacrimi de jar,
Nu ne mai hrăniţi cu nedreptatea,
Nu ne mai împingeţi spre coşmar,

Oricât de mult ne-aţi scufunda
Într-o mare de gheaţă,
Pe-al nostru cer vom suspenda
Aştrii plini de verdeaţă,

Oricât de mult ne-aţi pedepsi
Cu poveşti fără vlagă,
Gardul în roz de-l veţi vopsi
Versul nostru ne-ncheagă.

Paul Anka, Anthea Anka & Barry Gibb - Yo Te Amo

Iubire fără leac

Într-o lume de suspine,
Dezamăgiri, lacrimi, zloată
Eu te-am întâlnit pe tine,
Te-am privit numai o dată,
Am pornit prin ploaia lină,
Sub umbrelă ne-am ascuns
Sărutând steaua divină
Ce-n suflete ne-a pătruns.

Într-o lume fără mâine,
Fără-ncredere, speranţă
Fără mirosul de pâine,
Lume fără importanţă,
Într-o lume-amăgitoare,
Ruptă de realitate,
Ne-am clădit raza de soare
Să ne lumineze-n noapte.

Într-o lume, doar a noastră
Vom transmite-n Univers,
De pe planeta albastră
Dragostea pictată-n vers,
Vom contagia cuprinsul
Cu iubire peste veac,
Împlinind tuturor visul
De-a iubi fără de leac.

Vom înflori ca-n primăvară

O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat
Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,
Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,
Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum
Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,
Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor
Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,
Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.
Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat
Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,
Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,
Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.
Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară
În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.

David Bisbal - Ave María

DAVID BISBAL-DESNUDATE MUJER

Sunt o varză

În loc să fumez o ţigară şi să-mi beau gura de cafea,
Am frecat muza la rindea scoţând din ea gustul amar,
În loc să-mi odihnesc privirea pe care jurasem real,
Am aruncat pe cer cuvinte ce-au împietrit inima mea
Dăruind dragoste curată am nimerit într-un coşmar
Şi mi-am lăsat sufletul pradă unui escroc sentimental.

În loc să am cer fără lacrimi şi fără nori apăsători
Mi-am aşternut nămeţi de gheaţă pe sufletul în ger uscat
Adăpostind în el minciuna ce am distins-o prea târziu
Mi-am ars aripa ireală pălind ca steaua printre nori
În loc să cer fără de milă un suflet cu aur placat
Te-am trasformat în marţian, deşi sufletu-ţi e pustiu

Acum când totul s-a sfârşit, ca o legumă mă călesc
Într-un cazan de sentimente, cu mult ulei, la foc mărunt
Tocată, acră şi sărată, cu mult piper, foi de dafin
Ce pot să fac? aşa mi-e firea, o varză acră ce iubesc
Chiar dată şi pe răzătoare, sau o sarmá fiartă în unt,
Am fost gustoasă într-un timp, o varză plină de suspin.

Frunza de-acum îmi e uscată, dar printre ele melci nu am
Miezul îmi e dulce şi fraged, cotorul nu mi-a expirat
Sunt o legumă învechită, cu sufletul copilăros,
Nici dacă cerul mă striveşte n-am iubire la kilogram
Voi da o frunză la o parte, iubind din nou adevărat,
În timp totul devine altfel, ceru-mi va fi doar luminos.

Uitarea care m-a uitat.

O linguriţă de uitare
În zori de zi mi-ar fi de-ajuns,
Mi-e teamă s-aştern depărtare,
Mi-e teamă să te ţin ascuns.

O linguriţă de iubire
De-aş mai primi pe cord deschis,
M-aş scufunda în nemurire
Prin lungul drum spre Paradis.

O linguriţă de speranţă
În zori târzii de aş primi,
Pe tabla şah-ului din viaţă
Aş face "mat" din prima zi.

O linguriţă de cuvânt
Din gura ta argint de stele
Mi-aş aminti că-s pe pământ
O virgulă fără atele,

O linguriţă de verdeaţă
Din ochii tăi întrebători,
Mi-ar da-n această dimineaţă
Un răsărit de sărbători,

O linguriţă de-optism
Amestecată peste toate,
Ar alunga al tău cinism
În haosul de peste noapte.

Şi te-aş uita fără tăgadă,
Te-aş alunga unde doreşti,
Ochii mei să nu te mai vadă
Jonglând cuvintele cereşti.

Mi-aş modera zborul spre tine,
Mi-aş opri pasul tremurat,
N-aş mai migra spre culmi alpine
S-ascult cum tu m-ai fermecat.

Te-aş şterge din a mea durere
Ca pe un fulg de nea căzând,
Printr-un proces de aşchiere
Te-aş alunga din al meu gând.

Aş păşi-n noapte fără teamă
Că visu-mi va fi invadat
De glasul tău ce îmi destrămă
Uitarea care m-a uitat.

Nu pot!

Vreau să urc pe bolţi cu stele
Dorul tău e printre ele
Vreau să uit dar totu-n juru-mi s-a uscat
Vreau să fac un pas în grabă
Ochii mei de-ai tăi întreabă
Vreau să-ncerc, mai bine zis am încercat
Nu pot! oricât m-aş strădui
Nu pot! n-am cum să uit de acea zi
Nu pot! chiar dacă mi-am dorit
Un pas a fost, atât şi m-am oprit
Nu pot! inima nu-mi e-n piept
Nu pot! va trebui s-aştept
Nu pot! iubire să-ţi cerşesc
Nu pot! dar... încă... nu păşesc
Nu pot! orice s-ar întâmpla,
Te şterg încet din viaţă mea
Nu pot! dar te-ascund sub ocean
Nu pot! în suflet te mai am
Nu pot! sub munţi te-aş îngropa
Dar acel loc are inimă mea.
Nu pot! cerul prea e-nnorat
Nu pot! deşi am încercat.

Orice-ar fi

Mult aş vrea să fiu un râu
Să curg lin spre prima vale,
Dar sunt doar un fir pustiu
Cu lacrimi pline de jale,
Aş vrea să fiu nor pufos
Prin furtuni să rătăcesc
Să-ţi ascult glasul duios,
Să-ţi șoptesc cât te iubesc,
Dar sunt doar o picătură
Prea mică şi neînsemnată,
Nu sunt doar o aventură,
Iubirea mi-este curată,
Chiar dacă din depărtare
Nu distingi așa ceva,
Tu ești raza mea de soare,
Și rămâi iubirea mea,
Peste nopți reci si furtuni,
Peste minute prea lungi,
Peste zile, săptămâni
Orice-ar fi n-ai să mă-alungi.

Prin întuneric bâjbâiam

Prin întuneric mă hrănesc
Cu umbra feliată fin,
În vârfuri calc să nu-ţi trezesc
Sărutul tău din vis divin,
Prin întuneric bâjbâiam,
Mirosul tău de crin regal
Mă conducea, dar nu ştiam
Dacă pasul ne e egal,
Un jurământ a fost de-ajuns
Şi Universul s-a mişcat,
Bezna în lacrimi seci s-a scurs
Iar sufletul nevindecat
De traumă s-a dezcâlcit,
Cerul răsună prins în stele,
Stelele au îmbobocit,
Explozie de acuarele,
De bucurie şi speranţă
A renăscut ca o splendoare
Din visul meu de dimineaţă
Reumplând totul de culoare.

Nici de ma rogi in genunchi

Fragedă ca o tuberoză
Cu-n duş m-am lepădat de proză,
Am hotărât, cum fac de fel
Să-mi iau agenda şi-un penel,
Ţigara, cafeaua şi-un suc
Şi de trei rime să m-apuc.


Deşi al meu frăţior
Mi-a spus cu al lui glăscior
Că de un timp nu-i mai plac
Versurile ce le fac...
Eu i-am răspuns:" -frate Doru,
Ăsta este adevaru'!"
Iar eu mă simt minunat
Cu-adevărul cel curat,
Nu sunt laşă, nici uşoară
Chiar dacă viaţa-i amară,
Sau dulce cum îmi e rima,
Scriu fiindcă nu-nţeleg mima,
Prin semne n-am să-nţeleg
Drumul ce-aş putea să-aleg,
Eu scriu rimă şi grăiesc
Adevărul, când iubesc.
Când fasolea în vrej creşte,
Sub centură mă loveşte,
Cu mâna-n sân n-am să stau,
Replica trebuie s-o dau
Fiindcă-n viaţa asta mare
N-am rămas nicicând datoare.
Prea mult timp nu m-am gândit,
Poate-am sufletul rănit
Sau poate că jubilez,
Dar nu vreau să îi tastez
Unei curci nici un răspuns.
Îns-aici scriu: -"de ajuns!"
Calm, sincer şi răspicat
"-Voi aseară aţi dansat?
Foarte bine aţi făcut!
Păunii "dansează" mult,
Plini de laudă şi pene...
Zeci de curci bucureştene
La dans ai putea lua
Însă nu e treaba mea!"
Loviţi! n-am să mă-ntristez
Pentru ca eu jubilez
În acest the happy end
Am predat la second hand
Un păun, curcii plouate,
Deci nu am căzut pe spate,
Aşa cum aţi crezut voi,
Într-o groapă cu noroi.

Te-am tradat...sau...

Când cămaşa ţi se-agăţă
Şi se rupe, cumperi alta
Sau umbli-n şifonier?
Atunci când viaţa te învaţă
Că-i aşa de mare bolta
Şi-are foarte mult mister,
Când te trezeşti dimineaţa
Fără un strop de cafea,
Nici ţigări n-ai în pachet,
E o simplă zi din viaţă
A ta, a lui, chiar şi-a mea,
E o floare din buchet...?
Când eşti sincer şi deschis
Unui dialog orbesc
Şi-apoi plătit cu trădare,
Când ţi s-a rostit: "-precis!"
Într-un moment nebunesc
Ai putea spune cât doare?
Doare, este-adevărat
Dar nu pleca capu-n jos
Alungă şi fă-ţi un duş
Sufletul tău minunat
Poate fi mult mai frumos...
Asta fac şi eu acuş ' ...

Gâscă si păunul

Cu Luceafărul de mână
Am pornit prin lumea bună
Să compunem un pamflet
Unui biet păun defect,
O curcă beată plouată,
De fapt un laş dintr-o ceată.
Şi-o gâscă paranormală.
Am pus păunu-ntr-o oală,
L-am aprins pe aragaz
Că să-i facem în necaz,
Până l-a pătruns o rimă
Prin masca lui de la scrimă
În oscioru-auditiv,
Devenise prea tardiv,
Dar am folosit peniţa
Pentru ai muta guriţa
Înspre curca lui beţivă
Recent devenit(ă) activă
Cu paharele plinuţe.
După două, trei sticlute,
Fiind mare sărbătoare,
Gâsca, o dominatoare
A prins subit a lătra :
Guşi, guşi, ga, ga, ga!
Însă a căzut în fund
Când Luceafărul secund
M-a rugat să-i dau "ignore"
Să o lungesc pe covor
Lângă păunul cel laş
Galben ca un papanaş.

De-acum păunul rotat
Are-o gâscă de pupat,
S-au potrivit de minune...
Sinceri, curajoşi, pe bune...
Nici nu am să pomenesc
Ce tare se potrivesc.

Nu pot fi nicicând actor

Prin ceaţa serilor târzii
Legende multe-mi tălmăceşti,
Îmi umpli nopţile pustii
Şi sufletul îmi răscoleşti,
De parcă-am fi nişte copii
Cu jocuri multe şcolăreşti,
Dar te-aş ruga, nu te grăbi
Să-mi spui şi tu că mă iubeşti,
Eu sunt pretenţioasă rău,
Am defecte cât nu gândeşti,
Martor îmi este Dumnezeu,
Mai bine-ar fi să te fereşti.
Eu vreau iubire-adevărată
Nu caut ceea ce-am fumat
Nu mai vreau să trec niciodată
Prin ceea ce-i neadevărat.
Eu vreau iubirea-aceea pură
Care te face să pluteşti
Nu vreau să fiu o umplutură
Pentru o noapte ca-n poveşti,
Eu vreau iubirea minunată
Care te umple de candoare,
Iubirea caldă, înstelată
Nu cea rigidă, ce te doare.
Nu vreau sportul naţional
Practicat doar în dormitor,
Viaţa nu e un carnaval,
Eu nu pot fi nicicând actor.

O steluţă plăpândă

Ceru-n clocot se încruntă,
Noru-n el arde văpaie,
Stelele-s duse la nuntă,
Luna doarme-ntr-o copaie,
Doar o stea mică, uitată
Pe cer încă mai străluce,
A văzut-o lumea toată,
Tot greul în spate-l duce,
Pegas nu-i dă importantă,
E singură şi plăpândă,
Cerber nu-i mai dă speranţă,
Chiar dacă ceru-îl inundă.
Afrodita şi Hefaistos o ignoră neîncetat,
Blânda stea cu a ei rază
Luptă cum s-a învăţat,
Dimineaţa poleiază.
Somnul peste ea coboară,
Perna sub lacrimi se frânge,
Cerul fierbinte-o doboară,
Doarme, dar poate că plânge.
Nimeni n-o mai ia în seamă,
Raza palidă nu-i vede,
Visele încep să-i geamă,
Zorii cad în roua verde.
Curge rază după rază
Printre norii adormiţi
Până după amiază
Când despărţiţi, doi iubiţi
Fierb ca cerul fără ploaie
Pe ascuns lacrimi lăsând
Să curgă-n zadar şiroaie
Peste sufletul plăpând.

Fecioara despletită

Curge lin amurgu-n cupe,
Sorbind şoaptele din miere,
Dorul tău mă întrerupe,
Simt că nu mai am putere
Să mai zbor ca stropii-n ploi,
Să plutesc ca roua-n zori,
Să-mi topeşti sufletul sloi
Cum făceai de zeci de ori.
Doar puterea cea divină
A iubirii nesfârşite
Viu se scaldă în lumină,
Străluceşte ca-nainte,
O fecioară despletită
Ce printre stele dansează,
Dragoste neprihănită
Azi mă binecuvântează.

Sub munte se află lacul

Printre lacrimi şi suspine,
Printre nimic şi puţin
Se-auzea gândul din mine
Cum se zbătea în venin,
Ca un optimist izvor
Cu speranţa sub un munte
Mă-necasem în ulcior,
Nu mai găseam nici o punte,
Gândul meu striga, săracul,
Mai avea încă speranţă
"Sub munte se află lacul,
Simbol pentru-o nouă viaţă!"
Pe-acest ocean de tristeţe
Un munte stă neclintit,
Cu atâta acurateţe
În suflet s-a pironit.
Cu prăpastia m-apasă,
Cu înălţimea mă distruge,
Cu inima lui geroasă
A reuşit să-mi subjuge
Ochii, inima, suflarea,
Clipa, seara, noaptea, viaţa,
Gându-n valuri ca şi marea
Îmi îneacă dimineaţa.

Ruga - The Prayer - by Valeriu Sterian

Eu şi noaptea

Eu şi noaptea-n pumn de lacrimi
Ne-am făcut culcuş fierbinte,
S-a vărsat cupa cu pătimi
Peste lucrurile sfinte,
Eu şi noaptea-n lacrimi repezi
Am făcut un legământ
Să fim precum două lespezi
Cât vom domni pe pământ
Eu şi noaptea liniştită
Am negociat furtuna,
O voi păzi nedormită,

Ea îmi va da semiluna.

De trei zile

De trei zile şi trei nopţi
Sunt un nor pe cerul plin,
Sunt viţa cu struguri copţi
Din paharul roşu-n vin
De trei zile-s picătură,
Lumânare pe sicriu,
Din borcan, sunt murătură,
Ceea ce simt nu mai scriu,
De trei zile mă căznesc
În ochii mei să păstrez
Un ocean, să nu zăresc
Insula, să explodez.
De trei zile sunt o mască
De trei zile ascund tot
De toţi cei ce-s gură cască
De trei zile numai pot.
De trei zile nu mă ştiu
Decât trei fraţi, fraţi de cruce
De trei zile-i prea târziu,
Nici mierea nu mai e dulce.

De trei zile sunt un soare
Ce nu vrea să mai răsară,
Sunt de trei zile o mare
De lacrimi, pietre de moară.

Catargul

Chiar de vei bea oceanul, drum nu voi regăsi,
Corabia uitări deja o cârmuiesc
Malul e plin de alge, pe el nu pot păşi
De astăzi nu mai vreau nici măcar să-ţi zâmbesc
Prin ape furtunoase, cu valuri cât un munte
Catargu-îl voi menţine cum nu am mai făcut
Ochii noştri nu vreau nicicând să se confrunte
Filmul a luat sfârşit, vâslesc spre început.

O mască

Privindu-mă-n vitrină mi-am văzut goliciunea,
Am dăruit din suflet, am devenit un vid,
Aseară-am aşteptat, nu s-a-ntâmplat minunea,
De-acum în preajmă mea voi construi un zid,
Îl voi picta cu farduri, cu verde argintiu,
Cu-o mască din petale de nuferi albi zglobi,
Voi îngropa tristeţea până nu-i prea târziu,

Voi afişa pictura, o voi impodobi.

Voi dărui de-acum doar ceea ce-am primit
Chiar de mă voi mira oglinda când privesc
O altă rochie nouă de astăzi am croit,
Sufletu-n ea-mi îngrop, dar supravieţuiesc

Lumea e o scenă

Ultimul reflector pâlpâie încet, se stinge,
Spectacolul începe, timpul a expirat,
Cortina se ridică, pe suflete azi ninge
Pumnalul ascuţit iar a exagerat
Până şi Luna plânge de atâta durere,
Argintul i-a pierit, stelele-o părăsesc
În loja de-altă dată, acum e o părere
Mă-ntreb necontenit: oare-am să reuşesc?
Lacrima se confundă de acum cu secunda
Minutul se transformă într-un alt Univers
Actorii sunt pe scenă, umbrită le e unda,
Nu mă pot concentra să mai leg vers de vers.
În liniştea nocturnă obrajii mi-au luat foc,
Lupta este sfârsită, drama a început,
De mâine voi avea la jocuri mult noroc,
Chiorchini de lacrimi curg şi nu am priceput
Ceea ce se întâmplă, care a fost secretul,
Când s-a născut minciuna şi până unde ţine
Artistul se ridică, e mult prea scump biletul
Cortina a căzut, nimic nu merge bine.

Cadou de la Luceafărul adjunct. Doru Florin

Luceafărul adjunct m-a invitat
La dans...în grabă am postat
Dansaţi şi voi de veţi dori
Eu am dansat în zori de zi.

Fraţi de cruce

Din sărutări pictate şi fir de busuioc
Îţi împletesc în noapte năvod aprins de vise,
Cuvântul te răsfaţă ca preţul în talcioc,
Negociind cu mine versurile nescrise.

În forfota nebună cu dor necugetat,
Îţi răsucesc o rază născută peste punct,
Înfig virgula-n temă fără vreun atestat,
Te instalez în şoaptă Luceafărul secund.

Din râpa suferinţei mă sustragi neîncetat,
Genunchii mi-i pansezi cu tact şi cu răbdare,
Suntem doi fraţi de cruce pe cerul înstelat
Ironizând o ploaie de stele căzătoare.

Vom pune punct pe i, pe j de va fi cazul,
Pe ziua ce se naşte la ceasul conceput,
Vom îngropa trecutul, vom îneca necazul,
Victorioşi porni-vom către alt început.

Fachirul şi furnica

Fachirul stă lungit în fulgi de rumeguş
Privind înspre furnică cum şade mititica
Într-un top de hârţoage îmbibate în tuş
Tristă că de mult timp nu a mai scris nimica,

Un greiere bătrân arcuşul şi-l ascute
Pe-a lui vioară veche ce scârţie a jale,
Cântând iubiri perfecte, cu dragoste cusute,
Ascunse de suspine pe ţărmuri abisale.

Un stol de porumbei spre fachir a virat,
Din vise tresărind, gândul îi încolţeşte,
Oricât ar fi de trist şi de adevărat
În sufletele lor adânc sălăşluieşte

Aceleaşi sentimente ce-i leagă într-un fel
Ca două paralele fără diagonală,
Suspină-ncet furnica, dar o aude el,
Priveşte către ea, trezit din amorţeală,

Idei fulgerătoare mintea i-au invadat,
O mie de cuvinte din vastul său bagaj
Furnicii i-a rostit, iar ea le-a ascultat
Şi-apoi le-a aşternut în versuri, cu curaj.

Fachirul şi furnica de-acum s-au înfrăţit
În nopţile târzii vor spulbera suspinul,
Pe topul de hârtie ce nu s-a irosit
Vor aşterne iubirea, îşi vor cântă destinul.

Bryan Adams - Please Forgive Me

Dacă ar fi

Ne amăgim în noapte
Ca fraţii buni de-o mamă,
Ne vrăjim cu trei şoapte
Demne de luat în seamă,
Ne-mbrăţişăm în gânduri
Ne-mbărbătăm mereu,
Visăm că printre rânduri
Nu ne va mai fi greu.
De fapt e-o nebunie,
Nu-i pic de adevăr,
În noaptea cea pustie,
Nu-i nici frate, nici văr,
Dar simt că-mi dă culoare,
Putere să păşesc,
S-ajung rază de soare
Şi-n noapte să zâmbesc.
Ca o sirenă-n valuri,
Cânt de greier subţire,
Visăm că printre dealuri,
Secvenţe de-amintire,
Vom îngropa de mâine
În geana dimineţii,
Lăsând colţul de pâine
De la-nceputul vieţii
Să o mănânce corbii
Şi lupii cei flămânzi,
S-o găsească doar orbii
Dacă ar fi să te-ascunzi.

Un Vărsător

Prea sufletişti în lumea asta rece
Ne strecurăm siguri pe noi mereu,
La noi piatra rămâne, apa trece
Chiar dacă dăm în viaţă peste greu,

Noi, Vărsătorii dăruim iubire
Acelui suflet care ne iubeşte,
Dar aruncăm cutia cu safire
Într-un ocean adânc, de ne răneşte.

Rămânem uneori chiar dezbrăcaţi
Pentru a face-un suflet fericit,
Bineînţeles că suntem judecăţi
De orice frunză care-a ruginit,

Însă zâmbim, nu din naivitate,
Ci din dorinţa de-a nu riposta,
De multe ori, nu ni se dă dreptate,
Dar, apa trece, pietrele vor sta.

Un Vărsător, în linişte şi pace
E cel mai fericit de pe pământ,
Iar dacă viaţa l-a rănit, el tace
Şi-alege drumul cel curat şi sfânt.

Un Vărsător nu va fi înţeles,
Mereu învinuit că-i prea boem,
Va colinda pe drumul cel ales.
Sunt Vărsător, acesta nu-i poem

Sunt Vărsător, aici e-o picătură
Din al meu suflet mult prea încercat
M-am lăudat poate din tastatură
Dar v-am expus un adevăr curat.

Pe mine versul alb chiar mă omoară

Faţă de masă atârnă într-o parte,
Acoperişul şade asimetric,
Cerul îşi pierde rotunjimea-n carte,
Suspinul meu se naşte kilometric.

Triunghiul isoscel franjuri devine,
Pumn de cuvinte aruncate-n foaie,
Un sentiment puternic îmi revine,
Sufletul mi-l transformă în şiroaie.

Metafora astupă rima sfântă,
Un epitet stă lungit peste vers,
Această formă deloc nu mă-ncântă,
Cerul e răsturnat pe Univers.

O virgulă-aruncată într-o doară,
Un punct uitat, ce l-aţi divinizat,
Pe mine versul alb chiar mă omoară,
Dar să vă fac pe plac, am încercat.

13 pentru România

Garduri vopsite peste leoparzi
Hibrizi de mincinoşi şi de atei
Izvoare limpezi pline de cianură
Miere calcifiată sub cuvinte
Langosi cu brânză degresată
Izvor de fericire-n puşcării
Jucării din ciuperci otrăvitoare
Forme sclipind în cioburi de oglindă
Polei împăturit în poleială
IQ de gheaţă în creier de zeiţă
Un singur spic în lanul de neghină
Platfus format după asfaltul moale
Zâmbet duios din guri nehrănitoare

Dă Doamne!

Dă Doamne pe pământ sinceritate!
Alungă peste nouri reci nămolul,
Să nu mai spăl în fiecare noapte,
Cearceafuri negre de îmi pierd controlul.

Dă Doamne peste noi ploaie festivă!
Să nu mai sufăr pentru a lor vină,
Când mă rănește clipa cea tardivă,
Să nu mai nasc din lacrimi o piscină,

Dă Doamne pretutindeni puritate!
Cu adevăr sufletele ne-adapă,
Încredere când dau sinceritate,
Iar lacrimile ce mă scaldă-mi seacă.

În lumea mea

Sătulă de rafale și de șoapte deșarte
Am alergat orbeşte, dar cu mult mai departe
De gelozia vieţii, domnind necontrolată,
Ca o regină hâdă pe față nespălată.
Am lăsat tot în urmă, fără vreun compromis
Efectul ce se curmă, l-am destrămat în vis.

Ne-am judecat în grabă, am cerut ajutor,
Curajul, cât o boabă, a plecat voiajor,
Cu un rucsac în spate, spre un tărâm de vise,
Şi-am nimerit o noapte cu brațele deschise,
Mă-ademenea vopsită cu strălucirea lunii,
Dar luciul şi-l pierdea în miezul săptămânii.

Astăzi alerg pe firul, deja mai elevat,
Să mă ridic cu vesta ce-n taină m-a salvat.
Între bine şi rău cu fruntea sus mă vreau,
Nu trec pe drumul tău, nu rămân și nu stau.
În lumea mea pestriță, iubesc si mă strecor
Cu zâmbetul pe buze, pe aripi de cocor.

Happy Birthday - 3D Astronaut Birthday Party

Cadou de la Mirela si sotul ei pentru Catalin, cu citatul aferent:

"si asta din partea mea si a stelicului...neaparat pentru Catalinu` "

Dana şi Cătălin

Dincolo de geana lunii
Arde flacăra albastru,
Noaptea-n toiul acţiunii
Adoarme astru cu astru,

Şoapte calde luminează
Inimile-ndrăgostite,

Cântec peste noi valsează
Ăst fior vibrând fierbinte,
Timpul picură secunda
Ăstui drum fără de vamă,
Lansând către cer legenda
Iubirea noastră se cheamă
Nici mai mult nici mai puţin
Dana şi cu Cătălin.

Tatiana Stepa - Durerea femeiasca

Regina sufletului meu

Chiar dacă astăzi nu gândeşti
Pustiul ce-mi provoci
În suflet, atunci când păşeşti
Prin viaţa mea, te joci
Ca o regină fermecând
În jurul ei norodul,
În urma ta, cutreierând
Eu aleg eşafodul,
Fără de tine-n a mea viaţă
Totul se prăbuşeşte,
Noaptea nu are dimineaţă,
Visul mă biciuieşte
Fără de tine-n a mea zi
Lumea e cenuşie
Te voi iubi oriunde-ai fi
Minune străvezie.



Această poezie este dedicată fratelui meu
DoruFlorinMotronea
pentru iubita lui Maria-Mihaela