Mă iartă că te-aştept

Mă iartă că te-aştept de-o veşnicie
Să-mi săruţi cerul înstelat de dor,
Să-mi dăruieşti iubirea drept simbrie
Şi braţul cald, atât de-ocrotitor.

Mă iartă că-ndrăznesc să scutur norii
Pe malul marilor oceane verzi,
Mă iartă că te-aştept de cum vin zorii
Numai o clipă viaţa să-mi dezmierzi.

Mă iartă că-ţi ascund toată durerea
Ce-o port în piept ca pe un talisman,
Că ochii tăi îmi sunt toată averea
Cu care zbor peste orice ocean.

Curcubeul iubirii

Când marea mă-ntreba de tine
Şi-n lacrimi acre mă scălda,
Te rătăceam prin valuri fine
Răspunsul să nu il pot da.

Nisipul sfârâia sălbatic
Sub tălpile de dor crăpate
Dar, marea-n dansu-i acrobatic
Readucea valul aproape.

Îl alungam spre geamandură
Cu-a ta mireasmă prinsă-n el
Dar, revenea cu-atâta ură...
Acelaşi val iubit, fidel.

Mă-mbrăţişa cu o putere,
Ce numai tu o poţi avea
Când îmi sorbi lacrimi şi durere
Înveselindu-mi inima.

De-abia acum, când totul pare
Că nici în vis n-a existat,
Avem răspuns la întrebare,
Iubirea noastră n-a cedat.

Mireasma ta m-a urmărit
Oriunde aş fi colindat,
Speranţa nu s-a irosit,
Un curcubeu ne-a invadat.

Verdele în valuri ţipă

Valul uriaş se zbate
Între ambiţie şi dor,
Am dat sfânta libertate
Devenind pe veci covor.

Niciun fir de praf bezmetic
N-are timp să se aştearnă,
Totul este asimetric
M-ai împovărat cu iarnă.

Din izvoarele luminii
Curg silabe rătăcite,
Fug spre capătul furtunii,
Cu călcâiele tocite.

M-ascund după jaluzele
Să te caut cu privirea,
Eşti aici, nu printre stele,
Îmi defineşti nemurirea.

Verdele mă înconjoară
Cu nuanţele-i captive,
Legănându-mă într-o doară
Din o mie de motive.

Despletite sălcii lasă
Umbra să mă urmărească,
Vântul şuieră prin casă
Încercând să se-nmulţească.

Vărs pe pagină uitarea
Amăgindu-mă o clipă,
Imediat mă-nghite marea,
Verdele în valuri ţipă.

Luna cubică e verde,
N-am timp să mă rătăcesc
Norii-ncep să mă dezmierde
Ştiind ce mult te iubesc!

Piscurile mă recheamă
Deşi, aripa mi-e frântă
Nici nu-mi pasă, nu-i o dramă,
Rugul nu mă înspăimântă.

Ard o viaţă, poate două,
Văd deşi, n-aud în jur
Decât seara-n care plouă
Şi dai paginii contur.

Strigăt

Striga un pescăruş în zbor
Lovit de gândul meu pierdut
În valul înspumat de dor,
Sperând că nu am priceput...

Striga sălbatic printre alge
Cu egoismul lui firesc
Cules din sute de catarge,
Uimit probabil că zâmbesc.

Striga cât îl ţinea aripa
Să-mi spargă gândul în bucăţi,
Să-mi adâncească-n valuri clipa
Păstrată pentru alte dăţi

Striga la firul de nisip
Mângâiat veşnic cu sudoare
De valurile fără chip
Şi razele fierbinţi de soare.

Striga un pescăruş lovit
De dorul care mă sfâşie,
Spărgând în cioburi de granit
Licoarea verii măslinie.

Striga-nlăuntrul meu durerea,
Izbind cu valul returnat
Din trupul mării, în tăcerea
Ce-n strigate m-a condamnat.

Striga, sperând c-am vândut zborul
Pe-o legătură de monezi,
Să-mi reduc la tăcere dorul
Codrului plin de lacrimi verzi.

Striga în ţipăt să mă-mbete
Nedesluşind  tonalitatea
Izvorului, curgând din plete,
Redând originalitea.

 

 

 

Visând, pe culmile alpine

 De mult îmi rătăceşti prin vise,
De mult pluteşti pe-un cer trişat
Lăsând cuvintele nescrise
Să le absorb ca pe-un păcat.

Mi-am construit în gând lasoul,
M-am folosit de o planetă
Şi-am încercat, cu geana, noul
Topindu-te în eprubetă.

De mult îmi spun că noaptea vine
Doar pentru-a te visa profund
Dar, norii mei, pe culmi alpine,
De-a ta privire, mă ascund.

I-am dat iluziei puterea
De-a mă lovi cu-orice pumnal
Şi-aşa nu mai simţeam durerea
De când te-ai transformat în val.

De mult mi-am ferecat aripa
Cu un lanţ greu, stânjenitor
Să îmi pot ţine-n frâu risipa
De-a mă topi de al tău dor.

Pe plajă urmele ţi-am şters
Cu umbra ce m-a invadat
Dar, n-am ştiut s-alung din mers
Trenul în care am urcat.

De mult te-ascund după petale,
Nu am curaj să te privesc,
De teamă că-n braţele tale
Aş putea să mă rătăcesc.

Clipele-mi ard în palma dreaptă
Iar amintirile mă dor,
Loveşti cu fiecare treaptă
Pe care încerc să o măsor.

De mult nu vreau să mai privesc
În urma mea, aceea alee,
Chiar de-mi va fi dat să trăiesc
Trei nopţi pe an ca o femeie.

Aleg să-l iubesc cu credinţă
Aşa cum te-am iubit pe tine
Chiar de-am să zac în suferinţă
Visând, pe culmile alpine.

Atâta timp cât exiști

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Cât te iubesc de mult?
Nici marea n-are valuri,
Încerc să o consult
Când plânge peste maluri.

Cât te iubesc de mult?
Nici cerul n-are stele,
Încerc să îl ascult
Când plouă printre ele.

Cât te iubesc de mult?
Nu trebui să insiști,
Fii convins, ești adult,
Atât timp cât exiști!

Anotimpurile iubirii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Te-aștept de ani și ani de zile,
Te-aștept, visele să-mi hrănești,
Printre lalele și zambile
Te aștept, tu încă rătăcești.

Voi fi acolo prinsă-n soartă,
Voi sta de veghe între seri,
Nu are cum să ne despartă
Mugurii ninși în primăveri.

Voi fi acolo, să-ți simt vraja,
Să te dezmierd necontenit,
Eu, valul mării iar, tu, plaja,
Iubire fără de sfârșit.

Voi fi printre copaci bezmetici
Când frunzele-și vor părăsi,
Nu are rost să te justifici,
Oricând iubirea vei găsi.

Te-aștept cu primii fulgi de nea
Să-mi cânți colinde la fereastră,
Împletind în vers dragostea
Și reclădind iubirea noastră.

Valuri de iubire

Am spălat în stropi de rouă
Umbrele nopţii trecute
Cu palmele amândouă,
Am iertat stele căzute
În prăpastia uitării,
Dintr-un cer înlăcrimat
Şi-am lăsat îngerul mării,
În iubire costumat
Să mă poarte peste clipe
Cu aripa lui suavă,
Liniştea să se-nfiripe
Devenind iubirii, sclavă.

Mi-am impus în geana nopţii
Să deschid braţul rănit,
Să-i rostesc adio, morţii,
Iubind fără de sfârşit.
Fir de vis să fac din soartă
Împletind clipe sublime,
Alungând noaptea din poartă,
Să-ţi dau viaţa-n întregime.
Peste culmile alpine
Să zburăm din zori în zori
Până-n veacul care vine,
Rătăciţi în lan în flori.

Surioare de luceferi
Şi fraţi de stele polare,
Păşind alături de greieri,
Să ne cânte la chitare.
Triluri tandre de iubire
Sufletul să ne-ncălzească
Pentru-a noastră mântuire
Şi pace dumnezeiască.
În cer îngerii să zburde
Pe pestriţul curcubeu,
Încredere să ne-acorde
Ca să ne iubim mereu.

Navigând în barca vieţii
Pe oceane de iubire
Să-necăm umbra tristeţii
În noian de fericire.
Iar, de leneşe meduze
Vor acosta lângă maluri,
Printre clipele confuze,
Îţi voi da iubire-n valuri.
Să pecetluim prin vreme
Cerul cu raze de soare,
Să uităm a ne mai teme
De doruri mistuitoare.

Cuvântul Argument

Greu mi-a fost să-not în viaţă
Printre valuri fără număr
Ce m-au lovit drept în faţă,
Nici n-am timp să le enumăr...

Greu mi-a fost să-not în lacrimi,
Strivită de stânci enorme,
Ce-au ascuns dureri şi pătimi
Îmbrăcate-n uniforme.

Greu mi-a fost s-alung ciulinii
Bărăganului infect,
Să-nlătur cu mâna spinii
Trandafirului select...

Greu mi-a fost să stau pe scaun
Fără firesc-ul spătar,
Miezul zilei lângă-un clawn
Mi-a lăsat un gust amar.

Greu mi-a fost să trasez clipa
Labirintului imens,
Am răzbit doar cu aripa
Tălmăcită peste vers.

Greu mi-a fost fără speranţă
Printre valuri fără număr,
Pentru prima dată-n viaţă
Simt că am primit un umăr.

Simt că s-a aprins lumina
Din pocal când am sorbit,
A căzut de-acum cortina,
Am un umăr, în sfârşit!

dedicată bunului meu prieten...

Cu lacrimile mele

Cu lacrimile mele
Ce curg adeseori
Nu vreau s-ajung la stele,
Nu vreau s-ofilesc flori,
Nu vreau să primesc daruri,
Nu vreau nimic în schimb,
Nu vreau averi în valuri,
Printre zei să mă plimb
Nu vreau, chiar nu-mi doresc!
Sunt doar un strop de viaţă,
Printre lacrimi zâmbesc
Când nu mă-nec în ceată,
Când nu mă-nec în vers,
Când viaţa nu loveşte
Şi-ntregul Univers
Lângă mine zâmbeşte.
Eu plâng să-mi spăl necazul
Ce groaznic mă apasă,
Să-l topesc pe obrazul
Inimii mult prea arsă.
Plâng să-nţeleg mai bine
Lumea ce ne-înconjoară
Iar lacrima ce vine
Deşi nu e uşoară
Încerc s-o îndulcesc
Aşa cum pot şi eu
Să nu mai otrăvesc
Nimic în drumul meu.

Sunt

Pe-o plajă infinită, fir de nisip plăpând,
Prin valuri înspumate pline de greaţa vremii
Escaladez pe vârfuri, să nu m-auzi plângând,
Înot peste catargul ce mi-a învins atomii,
Zbor fără să îmi bată obrazul vreo aripă,
Plutesc fără putere, cu virgula-ntre rime
Cruzimea îmi ascunde vocala peste clipă,
M-astup în întuneric, răcnesc a mea miime.
Fir de nisip sălbatic pe-o plajă însorită
Scăldat în valuri calme din visele albastre,
Pierite ieri în flăcări, din rugina-mpietrită
Înmuguresc pe firul viu al iubirii noastre.

Sub geana nopţii

Sub ambalaj strălucitor,
Legat pompos, cu multe funde,
Cu iz viclean, năucitor,
Sub geana nopţii voi ascunde...

Sub un tort mare, glazurat
Cu fructe şi cu ciocolată
De frişcă-n valuri inundat,
În vârf cu-o floare aromată,

Ca Luceafăru-n Univers
Sub bolta de steluţe plină
Am s-ascund dorul tău imens
Oprind lacrima sub retină.

Nu vreau să îmi citeşti tăcerea,
Suspinele le voi opri
În vis voi înneca durerea
Dorului tău din orice zi.

Catargul

Chiar de vei bea oceanul, drum nu voi regăsi,
Corabia uitări deja o cârmuiesc
Malul e plin de alge, pe el nu pot păşi
De astăzi nu mai vreau nici măcar să-ţi zâmbesc
Prin ape furtunoase, cu valuri cât un munte
Catargu-îl voi menţine cum nu am mai făcut
Ochii noştri nu vreau nicicând să se confrunte
Filmul a luat sfârşit, vâslesc spre început.

Chiar dacă ...

Chiar dacă marea îmi va frânge
Urmele paşilor, chiar azi...
Chiar dacă-n valuri vor mai curge
Sute de lacrimi pe obraji,
Chiar dacă ploaia va ascunde
Ziua-n care ne-am sărutat,
Scrinul cu amintiri plăcute
Altă surpriză-a adunat.
Chiar dacă bolta n-am atins-o
Deşi pe aripi m-ai purtat,
Iubirea noastră a aprins-o
Zugrăvind cerul înstelat.
Chiar dacă timpul n-am putut
Nici astăzi în loc să-l oprim,
De-abia acum am priceput
Cât de mult, de fapt, ne iubim...

Te-aşteaptă marea...

M-am chinuit să descifrez
Paşii tăi în nisip fierbinte,
Am vrut să te eliberez
Dar alergai prin a mea minte...
Prin valuri să te pierd am vrut
Dar nu m-ascultă inima
Chiar dacă-n mări te-aş fi pierdut
Te-ar fi readus iubirea mea.
Te-aşteaptă marea-n zori iubite
Să-i mângâi firul de nisip
Să-ţi cânţi iubirea ca-nainte
Să mă iubeşti ostentativ...
Te-aşteaptă marea dragul meu
Luceafărul să-l eclipsezi
Când îmi vei da sărutul tău
Şi sufletul să-mi luminezi...

Luceferi care se iubesc.

Mi-ai dăruit iubirea-n valuri şi sărutări în fiori reci
Sorbind doar din aceiaşi cupă, de-acum n-ai unde să mai pleci,
Mi-ai dăruit marea-ntr-o noapte şi ceru-ntreg într-un minut
Cu-aripi de înger am zburat, într-o secundă mi-au crescut...
Stelele-n ceruri s-au oprit, din calea noastră se fereau,
Eram mult mai presus ca ele, Luceferi care se iubeau,
Eram doi aştri plini de viaţă, doi nuferi albi plini de petale
Eram o zână, cum ai vrut, să mă simt în braţele tale.

Dincolo de ceruri

Dincolo de ceruri m-ai condus iubite,
Nu ştiu de-am să pot alunga vreodată
Zbor de porumbel, arestat în minte
Inspirând iubirea cea adevărată.
Dincolo de ceruri, dincolo de stele
Mi-ai ţesut aripa pe-un crâmpei de seară,
Numărând alene clipele pe gene
Ce-au foşnit prin ceaţă, riscând să apară
Dincolo de ceruri, dincolo de ape.
Valul mi-ai plutit peste pod de dor
Sufletul în mine prăfuit nu-ncape
Doar plutesc pe valul luminat de zbor,
Dincolo de ceruri, dincolo de viaţă
Mi-ai redat iubirea fără de efort,
Renăscând ca roua prinsă-n dimineaţă,
Acostând la malul fără nici un port.

Cerul e doar al meu

Cu zâmbetul pe buze, vibrând de fericire
Am adormit aseară și ...te-am visat iubire...
Nu, nu e ceva nou, chiar ai și tu dreptate,
Doar te visez de-un timp în fiecare noapte...
Te mângâiam pe față, pletele-ți răscoleam...
Prin ploaia nesătulă, la fel ne sărutam,
La fel ca-n prima seară când ploaia ne-a unit...
Ce-aş mai putea sa-ți spun...decât: bine-ai venit!
Din valurile mării, din bolta înstelată,
Nu mai contează-acum, am simțit înc-odată
Că ceru-i doar al meu, că orice rază fină
Mă poate lumina iar noaptea poa' să vină.

Am visat a ta iubire

Din minutul care zboară și secunda ce-a pierit
Te-am visat și-n astă seară, m-am trezit și am zâmbit,
Din dorința mângâierii și surâsul cel sublim,
Am visat a ta iubire, sufletul îmi e mai plin
Decât marea plină-n valuri si oceanu-n mări sărate
Te-am visat și-n astă seară, cum te-am visat și azi-noapte.
Am căutat peste veacuri, prin cuvintele fierbinți
Însă n-am să pot descrie ce-am simțit, îmi ies din minți
De ți-aş povesti de-a-ntregul visul care m-a cuprins,
Mai bine-l ascund sub pernă și-l păstrez mereu aprins.

Amandoi pe un vapor

M-am trezit aşa speriată...
Marea și tu-n vis de-odată
Tot ce ador și-am adorat,
De-această dată te-am visat.
Am adormit fără să vreau
Şi te-am visat, de unde iau
Mâinile ce m-au mângâiat
Și glasul care... ai sunat...
Și glasul ți l-am auzit...
De cinci minute m-am trezit
Am crezut că e dimineață...
Cred că eram verde la față...
Un vis de zi...stăteam la soare
Și ne bronzam...eram pe mare,
Pe un vapor, numai noi doi
Nu era ger, nu erau ploi
Era vara caniculară
Noi eram pentru prima oară
De valuri legănați ușor...
A fost un vis născut din dor,
Din dorul meu de-a te vedea
Dar m-ai sunat, iubirea mea
Și glasul ți l-am auzit,
Sufletul meu iar a zâmbit.