Cititorii mei

Translate

Se afișează postările cu eticheta simbol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta simbol. Afișați toate postările

duminică, 19 februarie 2012

Doar cu-o viaţă sunt datoare

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt secunda-n care zorii
Cu visele te dezmiardă,
În pofida depărtării,
Sunt aici, mereu de gardă.

Sunt un secol într-o viaţă,
O grădină într-o floare,
O frântură de speranță
Printre pletele de soare.

Sunt minutu-n care timpul
Se-oprește la pieptul tău,
Încununând labirintul
Cu-al iubirii decolteu.

Sunt un sunet din tăcerea
Nopților nemăsurate,
Picurându-ți mângâierea
Clipelor îndurerate.

Sunt iubirea, simbol sacru,
Fără plată te cuprind,
Nu voi pierii în masacru,
Nici în lacrimi nu m-aprind.

Sunt de dragoste cuprinsă
Sub aripi ocrotitoare,
N-am timp să mă las învinsă,
Doar cu-o viaţă sunt datoare.


joi, 1 septembrie 2011

Regăsire


Din vise te-am desprins aseară
În versuri calde să te-mbrac,
Să opresc lacrima amară
Şi-n al tău dor să vreau să zac.

Din amintiri am smuls o clipă
Sufletul să nu-mi osândesc
Dar miezul nopţii-n pagini ţipă
Şi-n zori de zi te regăsesc.

Mi-e inima simbol de lacrimi
Şi sufletul şuvoi de vers,
Renasc sorbindu-te din patimi,
Minune-n al meu univers!

Mi-e versul plin de-a ta fiinţă,
Glasul avid de-al tău cuvânt,
Dorul tău crudă suferinţă,
Cuvântul meu nu-i vorbă-n vânt.

Din vise te-alungam aseară
În versul alb să te-nfăşor.
Nemărginita mea comoară,
În veci de tine-mi va fi dor!



sâmbătă, 21 august 2010

Sub munte se află lacul



Printre lacrimi şi suspine,
Printre nimic şi puţin
Se-auzea gândul din mine
Cum se zbătea în venin,
Ca un optimist izvor
Cu speranţa sub un munte
Mă-necasem în ulcior,
Nu mai găseam nici o punte,
Gândul meu striga, săracul,
Mai avea încă speranţă
"Sub munte se află lacul,
Simbol pentru-o nou
ă viaţă!"
Pe-acest ocean de tristeţe
Un munte stă neclintit,
Cu atâta acurateţe
În suflet s-a pironit.
Cu prăpastia m-apasă,
Cu înălţimea mă distruge,
Cu inima lui geroasă
A reuşit să-mi subjuge
Ochii, inima, suflarea,
Clipa, seara, noaptea, viaţa,
Gându-n valuri ca şi marea
Îmi îneacă dimineaţa.