Rămân EU

Milioane de cuvinte 
peste mine se răstoarnă,
Cerul nu-mi zâmbeşte astăzi, 
dar nici lacrima nu-şi toarnă.

Aş aşterne peste toate 
o frântură dintr-un vis,
Însă în realitate, 
nu mai am prea mult de zis.

Nu-mi găsesc cuvântul care
 s-aibă unic înţeles.
Ochii văd, timpanu-ascultă, 
dar, simt că nu am de ales.

Aripile-mi cer zvâcnire, 
dar pantofii-mi sunt prea grei,
Prinşi în nisip mişcător, 
răsfăţată de mişei,
Cu geamantanele pline
 dar cu suflet ruginit,
Vreau să strig însă, cuvântul
 de abia iese şoptit.

Poate că n-am energia 
necesară să rostesc
Iar de-un timp m-ascund la pieptul
 omului ce îl iubesc
Refuzând să privesc lumea
 cea cu bune şi cu rele...
Zbor prin ceaţa mea infimă
 dansând numai printre stele.
Poate că nu am dreptate
 şi mă laud că-s perfectă
Iar, în mintea mea bolnavă
 fraza-mi loveşte defectă
Fiecare colţişor, 
rid, substrat sau neuron
Refuzând s-admir seninul
 nicotinei cu gudron.

Vreau s-ascult doar ce-mi convine,
 dar aud numai minciună
Mă scald de idei mărunte, 
să intru în lumea bună
Încerc să schimb tot la mine, 
ghicitoarea s-o-nţeleg
Dar, mă-nchid ca melcu-n casă... 
iar antenele-mi aleg
Altă undă, alt tablou
 retina-mi înviorează
Îmi iau fratele de mână, 
îl ascult tot ce visează...
La piept strâng iubirea sfântă
 ce mi-a dat-o Dumnezeu
Şi rămân aşa cum sunt, 
doar un om, 
                      dar rămân EU.

Sunt o varză

În loc să fumez o ţigară şi să-mi beau gura de cafea,
Am frecat muza la rindea scoţând din ea gustul amar,
În loc să-mi odihnesc privirea pe care jurasem real,
Am aruncat pe cer cuvinte ce-au împietrit inima mea
Dăruind dragoste curată am nimerit într-un coşmar
Şi mi-am lăsat sufletul pradă unui escroc sentimental.

În loc să am cer fără lacrimi şi fără nori apăsători
Mi-am aşternut nămeţi de gheaţă pe sufletul în ger uscat
Adăpostind în el minciuna ce am distins-o prea târziu
Mi-am ars aripa ireală pălind ca steaua printre nori
În loc să cer fără de milă un suflet cu aur placat
Te-am trasformat în marţian, deşi sufletu-ţi e pustiu

Acum când totul s-a sfârşit, ca o legumă mă călesc
Într-un cazan de sentimente, cu mult ulei, la foc mărunt
Tocată, acră şi sărată, cu mult piper, foi de dafin
Ce pot să fac? aşa mi-e firea, o varză acră ce iubesc
Chiar dată şi pe răzătoare, sau o sarmá fiartă în unt,
Am fost gustoasă într-un timp, o varză plină de suspin.

Frunza de-acum îmi e uscată, dar printre ele melci nu am
Miezul îmi e dulce şi fraged, cotorul nu mi-a expirat
Sunt o legumă învechită, cu sufletul copilăros,
Nici dacă cerul mă striveşte n-am iubire la kilogram
Voi da o frunză la o parte, iubind din nou adevărat,
În timp totul devine altfel, ceru-mi va fi doar luminos.