Restul... pentru mâine

 

 

Vopsim garduri să nu se vadă

Veninul care se ascunde

Sub covor roşu de paradă,

La fiecare cinci secunde.

Cumpăram tone de vopsele,

Care de care mai stufoase,

Să scoatem găuri din şosele

Cu silicoanele faimoase.

Tăiem pădurea pentru-n câine

Ce-şi drege glasul pentru cor

Şi lăsăm restul pentru mâine

Când vom ieşi din dormitor.

Azi hibernăm pe ici, pe colo

 La umbra unei macarale

Ca ursul alb ce-a rămas solo

Cu viaţa moartă prin spitale.

Oferim graurilor grâne

Iar ciocârliilor oţet

Şi lăsăm restul pentru mâine

S-avem ce arunca-n closet.

 

Nu pot fi nicicând actor

Prin ceaţa serilor târzii
Legende multe-mi tălmăceşti,
Îmi umpli nopţile pustii
Şi sufletul îmi răscoleşti,
De parcă-am fi nişte copii
Cu jocuri multe şcolăreşti,
Dar te-aş ruga, nu te grăbi
Să-mi spui şi tu că mă iubeşti,
Eu sunt pretenţioasă rău,
Am defecte cât nu gândeşti,
Martor îmi este Dumnezeu,
Mai bine-ar fi să te fereşti.
Eu vreau iubire-adevărată
Nu caut ceea ce-am fumat
Nu mai vreau să trec niciodată
Prin ceea ce-i neadevărat.
Eu vreau iubirea-aceea pură
Care te face să pluteşti
Nu vreau să fiu o umplutură
Pentru o noapte ca-n poveşti,
Eu vreau iubirea minunată
Care te umple de candoare,
Iubirea caldă, înstelată
Nu cea rigidă, ce te doare.
Nu vreau sportul naţional
Practicat doar în dormitor,
Viaţa nu e un carnaval,
Eu nu pot fi nicicând actor.