Doar ochii tăi

În august dragostea se pierde

În flăcări roşii de cuptor,

În august, lacrima e verde

Ca marea, strânsă-n al tău dor.

În august cerul e albastru

Ca norul ce s-a isprăvit,

Lăsând în urma lui dezastru

Din visul cel îngălbenit.

În august frunza pare albă

Precum o coală de hârtie,

Lovită de un fir de nalbă

Ce-a ruginit fără să ştie.

În august vântul e discret

Şoptind viorilor sonete,

Luna dezmiardă violet

Soarele prins fuior în plete.

În august apa e sărată,

Mierea de-un gri palid de dud,

Numai iubirea e furată

De ochii tăi, de-un verde crud.

Doar ei rămân veşnic ca iarba,

Oricâte luni şi ani de zile

Vor picura, vor spăla barba,

Ei, tot verzi vor domni pe file.

Lacrimi să curgă doar în vise

Aş căuta printre cuvinte, dar gândurile mă doboară,
Aş destrăma toată secunda, născând minutul adormit
Fără să-mi pese de tăcerea ecoului din prag de seară,
Te-aş alunga, visând frenetic, din al meu gând, neîntocmit.
Aş căuta cu ochii-n lacrimi o oază-n ochii tăi cei verzi,
Aş destrăma sufletu-n două, pe alte drumuri aş umbla,
Chiar te-aş minţi că te urăsc, poate te-aş face să mă crezi
Şi-apoi în lacrimi m-aş topi, de n-aş mai putea asambla
Cioburile iubirii noastre, oricât de mult m-aş strădui,
Te-aş alunga, visând sălbatic, te-aş alunga în depărtări,
Te-aş alunga din seri senine, stelele toate-aş rândui
În aşa fel, încât s-adoarmă nopţi crude, pline de aşteptări.
Te-aş alunga peste durere, peste suspine, peste Soare
Mi-aş arde inima în flăcări, interzicând ploii albastre
Să ne stropească cu iubire, să nu vărs lacrimi în izvoare,
Te-aş rechema de-aş face schimb, de clipe, iar iubirii noastre
I-am construi alt drum prin haos, i-am dărui o altă viaţă,
Să întorc totul ca pe-un val, să schimbăm totul, să trăim,
Lacrimi să curgă doar în vise, noaptea să fie dimineaţă,
Să nu existe depărtare, necontenit să ne iubim...

Te-am tradat...sau...

Când cămaşa ţi se-agăţă
Şi se rupe, cumperi alta
Sau umbli-n şifonier?
Atunci când viaţa te învaţă
Că-i aşa de mare bolta
Şi-are foarte mult mister,
Când te trezeşti dimineaţa
Fără un strop de cafea,
Nici ţigări n-ai în pachet,
E o simplă zi din viaţă
A ta, a lui, chiar şi-a mea,
E o floare din buchet...?
Când eşti sincer şi deschis
Unui dialog orbesc
Şi-apoi plătit cu trădare,
Când ţi s-a rostit: "-precis!"
Într-un moment nebunesc
Ai putea spune cât doare?
Doare, este-adevărat
Dar nu pleca capu-n jos
Alungă şi fă-ţi un duş
Sufletul tău minunat
Poate fi mult mai frumos...
Asta fac şi eu acuş ' ...

O mască

Privindu-mă-n vitrină mi-am văzut goliciunea,
Am dăruit din suflet, am devenit un vid,
Aseară-am aşteptat, nu s-a-ntâmplat minunea,
De-acum în preajmă mea voi construi un zid,
Îl voi picta cu farduri, cu verde argintiu,
Cu-o mască din petale de nuferi albi zglobi,
Voi îngropa tristeţea până nu-i prea târziu,

Voi afişa pictura, o voi impodobi.

Voi dărui de-acum doar ceea ce-am primit
Chiar de mă voi mira oglinda când privesc
O altă rochie nouă de astăzi am croit,
Sufletu-n ea-mi îngrop, dar supravieţuiesc