Sunt o varză

În loc să fumez o ţigară şi să-mi beau gura de cafea,
Am frecat muza la rindea scoţând din ea gustul amar,
În loc să-mi odihnesc privirea pe care jurasem real,
Am aruncat pe cer cuvinte ce-au împietrit inima mea
Dăruind dragoste curată am nimerit într-un coşmar
Şi mi-am lăsat sufletul pradă unui escroc sentimental.

În loc să am cer fără lacrimi şi fără nori apăsători
Mi-am aşternut nămeţi de gheaţă pe sufletul în ger uscat
Adăpostind în el minciuna ce am distins-o prea târziu
Mi-am ars aripa ireală pălind ca steaua printre nori
În loc să cer fără de milă un suflet cu aur placat
Te-am trasformat în marţian, deşi sufletu-ţi e pustiu

Acum când totul s-a sfârşit, ca o legumă mă călesc
Într-un cazan de sentimente, cu mult ulei, la foc mărunt
Tocată, acră şi sărată, cu mult piper, foi de dafin
Ce pot să fac? aşa mi-e firea, o varză acră ce iubesc
Chiar dată şi pe răzătoare, sau o sarmá fiartă în unt,
Am fost gustoasă într-un timp, o varză plină de suspin.

Frunza de-acum îmi e uscată, dar printre ele melci nu am
Miezul îmi e dulce şi fraged, cotorul nu mi-a expirat
Sunt o legumă învechită, cu sufletul copilăros,
Nici dacă cerul mă striveşte n-am iubire la kilogram
Voi da o frunză la o parte, iubind din nou adevărat,
În timp totul devine altfel, ceru-mi va fi doar luminos.