În lumea mea

Sătulă de rafale și de șoapte deșarte
Am alergat orbeşte, dar cu mult mai departe
De gelozia vieţii, domnind necontrolată,
Ca o regină hâdă pe față nespălată.
Am lăsat tot în urmă, fără vreun compromis
Efectul ce se curmă, l-am destrămat în vis.

Ne-am judecat în grabă, am cerut ajutor,
Curajul, cât o boabă, a plecat voiajor,
Cu un rucsac în spate, spre un tărâm de vise,
Şi-am nimerit o noapte cu brațele deschise,
Mă-ademenea vopsită cu strălucirea lunii,
Dar luciul şi-l pierdea în miezul săptămânii.

Astăzi alerg pe firul, deja mai elevat,
Să mă ridic cu vesta ce-n taină m-a salvat.
Între bine şi rău cu fruntea sus mă vreau,
Nu trec pe drumul tău, nu rămân și nu stau.
În lumea mea pestriță, iubesc si mă strecor
Cu zâmbetul pe buze, pe aripi de cocor.