Ne umple toamna de rugină
Sufletele de vânt lovite,
Ne doare cerul pe retină
Ne-apasă norul fără minte,
Răceala ne abate pasul
Din drumul cu greu plăsmuit,
Uităm ce zi e, cât e ceasul,
Şi câte stele-am bântuit,
Din rază-n rază-am perindat
Cruda tăcere alungam,
Cu-atâta dor ne-am sărutat,
Eram un tot, un amalgám,
Eram întregul unitar,
Eram triumful hărăzit,
În noaptea noastră de cleştar
Când soarele a asfinţit .
Sufletele de vânt lovite,
Ne doare cerul pe retină
Ne-apasă norul fără minte,
Răceala ne abate pasul
Din drumul cu greu plăsmuit,
Uităm ce zi e, cât e ceasul,
Şi câte stele-am bântuit,
Din rază-n rază-am perindat
Cruda tăcere alungam,
Cu-atâta dor ne-am sărutat,
Eram un tot, un amalgám,
Eram întregul unitar,
Eram triumful hărăzit,
În noaptea noastră de cleştar
Când soarele a asfinţit .
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!