De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
vineri, 27 august 2010
Nu pot!
Vreau să urc pe bolţi cu stele
Dorul tău e printre ele
Vreau să uit dar totu-n juru-mi s-a uscat
Vreau să fac un pas în grabă
Ochii mei de-ai tăi întreabă
Vreau să-ncerc, mai bine zis am încercat
Nu pot! oricât m-aş strădui
Nu pot! n-am cum să uit de acea zi
Nu pot! chiar dacă mi-am dorit
Un pas a fost, atât şi m-am oprit
Nu pot! inima nu-mi e-n piept
Nu pot! va trebui s-aştept
Nu pot! iubire să-ţi cerşesc
Nu pot! dar... încă... nu păşesc
Nu pot! orice s-ar întâmpla,
Te şterg încet din viaţă mea
Nu pot! dar te-ascund sub ocean
Nu pot! în suflet te mai am
Nu pot! sub munţi te-aş îngropa
Dar acel loc are inimă mea.
Nu pot! cerul prea e-nnorat
Nu pot! deşi am încercat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!