De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 28 august 2010
Vom înflori ca-n primăvară
O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat
Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,
Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,
Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum
Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,
Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor
Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,
Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.
Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat
Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,
Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,
Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.
Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară
În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!