Când soarele a asfinţit

Ne umple toamna de rugină
Sufletele de vânt lovite,
Ne doare cerul pe retină
Ne-apasă norul fără minte,
Răceala ne abate pasul
Din drumul cu greu plăsmuit,
Uităm ce zi e, cât e ceasul,
Şi câte stele-am bântuit,
Din rază-n rază-am perindat
Cruda tăcere alungam,
Cu-atâta dor ne-am sărutat,
Eram un tot, un amalgám,
Eram întregul unitar,
Eram triumful hărăzit,
În noaptea noastră de cleştar
Când soarele a asfinţit .

Am înţeles

Am înţeles din prima clipă,
Din primul ceas am înţeles
Ceea ce-n suflet se-nfiripă
De-aceea ochii ţi-am ales.

Am înţeles din aceea seară
Că totul se va transforma,
Că dragostea ne înconjoară
Şi n-am de ce mă alarma...

Am înţeles că-n vis mereu
Te voi purta orice ar fi,
Oricât ar fi drumul de greu
Ne-am născut pentru-a ne iubi.

Am înţeles din prima clipă,
Primul sărut şi mângâiere,
Nimic nu se va naşte-n pripă
Şi nu va muri în durere.

Am înţeles că vom lupta
Prin neguri grele prinse-n ceaţă
Dar dragostea va triumfa
În fiecare dimineaţă.

Am înţeles ce s-a-ntâmplat
Exact în ochi când m-ai privit,
În ziua când m-ai sărutat...
Şi sufletul mi-ai îmblânzit.