Covor de nuferi

În căuşul palmei tale,
Nufăr sunt, mă odihnesc,
Liniştea, ieşită-n cale,
Mă-ntâmpină-n strai regesc.

Vântul nu-l mai iau în seamă,
Împart clipele la doi,
Plutind fără nicio teamă
O secundă... amândoi.

Lacul cântă din petale
Mii de şoapte şi suspine,
Lacrima închisă-n zale
Şi-ascunde norul ce-o ţine.

Între noi, covor de nuferi
Se aşterne ca-ntr-un vis,
Printre stele şi luceferi
Multe mai aveam de zis.

Secunda următoare

 

 

 

Chiar în secunda următoare

Toţi norii se vor risipi,

O pată verde de splendoare

Din toamnă se va dezlipi.

 

Din nou vom prinde picătura

În braţe şi-o vom dezmierda 

Până vom îmblânzi arsura

Flăcărilor ce-o amenda.

 

Chiar în minutul care vine

Sufletu-n palme-ţi voi preda, 

Sigură că nu eşti oricine,

Ca frunza-n toamnă voi ceda.

 

Ca un covor mă voi aşterne

Trupul fierbinte să-mi sfărâmi,

În sărutări ce le vei cerne

Pentru începutul altei lumi.

Chiar în următoarea clipă

Stelele-n noapte vor zâmbi

Şi în imensa lor risipă

 La pieptul tău mă voi topi.

Covor de amintiri

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Închizând la gură sacul,
Toamna s-a cam depărtat,
Gerul și-a început atacul,
Eu, dorul, ți-am adoptat.

Nicio teamă nu-l încearcă,
S-a cuibărit așa bine,
Orice-aș face, nu debarcă,
Doamne, ce dor mi-e de tine!

Aș ruga stelele-n ceruri
Drumul să ți-l lumineze,
Lacrimi așternute-n versuri
Să mi se mai estompeze.

În fereastră, vântul bate
Ca și dorul tău în piept,
Fără ambiguitate
Îți promit c-am să te-aștept.

Mormane de frunze zac
Așteptând plapuma rece.
Din amintiri azi îmi fac
Salbă, să mă vindece.

Gâscă si păunul

Cu Luceafărul de mână
Am pornit prin lumea bună
Să compunem un pamflet
Unui biet păun defect,
O curcă beată plouată,
De fapt un laş dintr-o ceată.
Şi-o gâscă paranormală.
Am pus păunu-ntr-o oală,
L-am aprins pe aragaz
Că să-i facem în necaz,
Până l-a pătruns o rimă
Prin masca lui de la scrimă
În oscioru-auditiv,
Devenise prea tardiv,
Dar am folosit peniţa
Pentru ai muta guriţa
Înspre curca lui beţivă
Recent devenit(ă) activă
Cu paharele plinuţe.
După două, trei sticlute,
Fiind mare sărbătoare,
Gâsca, o dominatoare
A prins subit a lătra :
Guşi, guşi, ga, ga, ga!
Însă a căzut în fund
Când Luceafărul secund
M-a rugat să-i dau "ignore"
Să o lungesc pe covor
Lângă păunul cel laş
Galben ca un papanaş.

De-acum păunul rotat
Are-o gâscă de pupat,
S-au potrivit de minune...
Sinceri, curajoşi, pe bune...
Nici nu am să pomenesc
Ce tare se potrivesc.