Fragedă ca o tuberoză
Cu-n duş m-am lepădat de proză,
Am hotărât, cum fac de fel
Să-mi iau agenda şi-un penel,
Ţigara, cafeaua şi-un suc
Şi de trei rime să m-apuc.
Deşi al meu frăţior
Mi-a spus cu al lui glăscior
Că de un timp nu-i mai plac
Versurile ce le fac...
Eu i-am răspuns:" -frate Doru,
Ăsta este adevaru'!"
Iar eu mă simt minunat
Cu-adevărul cel curat,
Nu sunt laşă, nici uşoară
Chiar dacă viaţa-i amară,
Sau dulce cum îmi e rima,
Scriu fiindcă nu-nţeleg mima,
Prin semne n-am să-nţeleg
Drumul ce-aş putea să-aleg,
Eu scriu rimă şi grăiesc
Adevărul, când iubesc.
Când fasolea în vrej creşte,
Sub centură mă loveşte,
Cu mâna-n sân n-am să stau,
Replica trebuie s-o dau
Fiindcă-n viaţa asta mare
N-am rămas nicicând datoare.
Prea mult timp nu m-am gândit,
Poate-am sufletul rănit
Sau poate că jubilez,
Dar nu vreau să îi tastez
Unei curci nici un răspuns.
Îns-aici scriu: -"de ajuns!"
Calm, sincer şi răspicat
"-Voi aseară aţi dansat?
Foarte bine aţi făcut!
Păunii "dansează" mult,
Plini de laudă şi pene...
Zeci de curci bucureştene
La dans ai putea lua
Însă nu e treaba mea!"
Loviţi! n-am să mă-ntristez
Pentru ca eu jubilez
În acest the happy end
Am predat la second hand
Un păun, curcii plouate,
Deci nu am căzut pe spate,
Aşa cum aţi crezut voi,
Într-o groapă cu noroi.
Postări
