De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
luni, 30 august 2010
Nu lăsaţi să piară poezia
Nu lăsaţi să piară poezia,
N-aruncaţi iubirea la gunoi,
Nu-mbrăcaţi în flori ipocrizia,
Nu ne amăgiţi ca pe slugoi,
Nu lăsaţi să piară bunătatea,
Nu vărsaţi din ea lacrimi de jar,
Nu ne mai hrăniţi cu nedreptatea,
Nu ne mai împingeţi spre coşmar,
Oricât de mult ne-aţi scufunda
Într-o mare de gheaţă,
Pe-al nostru cer vom suspenda
Aştrii plini de verdeaţă,
Oricât de mult ne-aţi pedepsi
Cu poveşti fără vlagă,
Gardul în roz de-l veţi vopsi
Versul nostru ne-ncheagă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu ma apuc sa citesc o carte cand ajung in romania...un roman ceva..sa nu moara cultura mea..generala....poezii..citesc de la tine..ca-s frumoase..macatiash rimele:))..
RăspundețiȘtergereDesi multi cred ca-s ipocrita
RăspundețiȘtergereCa inima mi-ar fi de zgura,
C-as scrie pentru-a fi citita,
Si-mi ies mincinciuni din tastatura,
Ca-n suflet am un gol imens
Desi sustin ca am durere
Pe care o transform in vers,
Asta e marea mea avere,