Sub munte se află lacul

Printre lacrimi şi suspine,
Printre nimic şi puţin
Se-auzea gândul din mine
Cum se zbătea în venin,
Ca un optimist izvor
Cu speranţa sub un munte
Mă-necasem în ulcior,
Nu mai găseam nici o punte,
Gândul meu striga, săracul,
Mai avea încă speranţă
"Sub munte se află lacul,
Simbol pentru-o nouă viaţă!"
Pe-acest ocean de tristeţe
Un munte stă neclintit,
Cu atâta acurateţe
În suflet s-a pironit.
Cu prăpastia m-apasă,
Cu înălţimea mă distruge,
Cu inima lui geroasă
A reuşit să-mi subjuge
Ochii, inima, suflarea,
Clipa, seara, noaptea, viaţa,
Gându-n valuri ca şi marea
Îmi îneacă dimineaţa.