O steluţă plăpândă

Ceru-n clocot se încruntă,
Noru-n el arde văpaie,
Stelele-s duse la nuntă,
Luna doarme-ntr-o copaie,
Doar o stea mică, uitată
Pe cer încă mai străluce,
A văzut-o lumea toată,
Tot greul în spate-l duce,
Pegas nu-i dă importantă,
E singură şi plăpândă,
Cerber nu-i mai dă speranţă,
Chiar dacă ceru-îl inundă.
Afrodita şi Hefaistos o ignoră neîncetat,
Blânda stea cu a ei rază
Luptă cum s-a învăţat,
Dimineaţa poleiază.
Somnul peste ea coboară,
Perna sub lacrimi se frânge,
Cerul fierbinte-o doboară,
Doarme, dar poate că plânge.
Nimeni n-o mai ia în seamă,
Raza palidă nu-i vede,
Visele încep să-i geamă,
Zorii cad în roua verde.
Curge rază după rază
Printre norii adormiţi
Până după amiază
Când despărţiţi, doi iubiţi
Fierb ca cerul fără ploaie
Pe ascuns lacrimi lăsând
Să curgă-n zadar şiroaie
Peste sufletul plăpând.

Simt c-ai revenit

Să-ți aud glasul blând spre seară
Rostindu-mi dulce: noapte bună!
Strop de ploaie-n fierbinte vară
Și briza mării ce adună
Pescăruși zeci la al meu țărm,
E dansul clipei în minut,
Cu glasul tău am să adorm,
Cu glasul şi cu-al tău sărut.
Să-ţi aud glasu-n asfințit
Ca bolta de steluțe plină
Ca soarele ce s-a trezit
Doar pentru-a-mi dărui lumină
Să te aud cum îmi șoptești
Pe seara câteva cuvinte
Că mă adori, că mă iubești,
Că ai să-adormi cu mine-n minte.
E darul cel mai minunat,
Cel mai de pret, cel mai dorit.
De când mă știu, te-am așteptat
În sfârșit, simt c-ai revenit.