Îndemn pentru-al meu frăţior

Cum să te fac să înţelegi
Că nu-i uşor să tot culegi
Doar fructul copt dintr-un copac?
Cum să-ţi explic, să-ţi demonstrez
Că şi eu aş vrea să visez
Şi să trăiesc pe al meu plac?
Cu ce cuvinte să-ţi expun
Că nu poţi avea tot ce-i bun
Numai pentru c-aşa visezi...
De-amesteci dragostea cu banii
Ascultă-mă! vor trece anii...
Iar dacă tu n-ai să cutezi
Să rosteşti tare, răspicat
Ce simţi în piept cu-adevărat,
Degeaba o spui prea târziu!
Nu orice suflet răsplăteşte
Iubirea ce-n tine mocneşte,
Spun asta fiindcă simt şi ştiu,
De ai sufletu-aşa distrus
N-aştepta doar la Cel de Sus,
Ci fă ceva, să te trezesti!
Ridică capul şi privirea,
Când ai în faţa ta iubirea
Şi spune-i ce mult o iubesti!
Nu îi şopti... nu-i o minciună!
Las-o chiar şi pe ea să-ţi spună
Ce drum s-alegeţi, frăţioare,
Strânge-o la piept, fără ruşine
Când se apropie de tine
Şi ţipă! cât poţi tu de tare!!!

Adevăr sau...

Adevăr sau provocare...
Viaţa noastră ce e oare?
Rimă albă, rimă neagră,
Cine stă să le aleagă?
Când le-aruncă doar să-nşire
Silabele în neştire
Mai ciudate, mai normale
Cu aromele florale
Înmiresmând la-ntâmplare
Adevăr sau provocare...

Adevăr sau demnitate...
Trec zilele ca o noapte,
Peste timp dacă priveşti
N-ai cum să te-mpotriveşti,
Clepsidra demnă se scurge,
Firul nisipos parcurge
Cu-aripi moi de fluturaş
Peste-al vieţii covoraş
Iscând ambiguitate,
Adevăr sau demnitate...

De niciuna nu-ţi mai pasă
Vrei doar demn să stai acasă
Să te ştii pentru o vreme
Fără lacrimi şi probleme,
Fără suspin şi tristeţe,
Adevărul cu blândeţe
Să-l transformi în provocare
Cu dragoste arzătoare
Dintr-o epocă modernă,
Într-o iubire eternă.

Gemenii

Singur, în noaptea târzie, gânditor al nimănui,
Frăţiorul meu visează, obosit, plecat hai-hui
Peste lunci, câmpii întinse, zăreşte zidul sclipind.
Eu ca o soră cuminte, pe canapea adormind
N-aveam cum să îmi dau seama ce vise l-au bântuit,
Zidu-acela minunat, mintea lui i-a răvăşit,
Saturat de plictiseală, ca de dorul ei nespus,
Cu fin lux de amănunte visu-ntreg mi l-a expus,
Stam şi-l ascultam atentă, gândind la ce-am visat eu.
Nici un zid, nici o câmpie, nici un rău... iubitul meu
Vine-n vis seară de seară, fără a-mi mai cere voie...
Ne plimbăm, bem trei cafele, depinde ce-avem nevoie...
Subconştientul ne plimbă pe oriunde îşi doreşte...
Munţi, oceane, cafenele... important ...că mă iubeşte,
Iar eu îl port neîncetat în suflet oriunde-aş fi
Cu-orice zi care se scurge mult mai mult îl voi iubi.
Frăţiorul meu mai mic încearcă să mă întreacă
Cu iubirea lui imensă, tăie cu-n cuţit o cracă,
Sânge-albastru peste frunze şi tulpină se prelinge,
Dar din inima lui blândă seva iubirii-l încinge
Cu-o centură uimitoare, miraculos de fierbinte
Ce-i păstrează visul veşnic statornic în a sa minte.
Nimic nu e mai presus decât ceea ce-şi doreşte,
O fiinţă, numai una... numai pe ea o iubeşte,
Ca ea?... nimeni, niciodată, nu o poate-nlocui,
În inima lui curată doar ea poate locui.
De aceea suntem fraţi, avem o asemănare
Iubim doar un singur suflet, sincer, adânc, mult şi tare.

Regina sufletului meu

Chiar dacă astăzi nu gândeşti
Pustiul ce-mi provoci
În suflet, atunci când păşeşti
Prin viaţa mea, te joci
Ca o regină fermecând
În jurul ei norodul,
În urma ta, cutreierând
Eu aleg eşafodul,
Fără de tine-n a mea viaţă
Totul se prăbuşeşte,
Noaptea nu are dimineaţă,
Visul mă biciuieşte
Fără de tine-n a mea zi
Lumea e cenuşie
Te voi iubi oriunde-ai fi
Minune străvezie.



Această poezie este dedicată fratelui meu
DoruFlorinMotronea
pentru iubita lui Maria-Mihaela