Secunda ucide mileniul din mine

O mână de lacrimi, un pumn de suspine,
Secunda ucide mileniul din mine,
O aripă frântă, un suflet sortit
Să tot poarte cruci sperând c-a dormit.

Un braţ de iubire, un pumn de cuvinte,
Minutul ce-mpinge iubirea înainte,
O lună perfectă, un cer înstelat
În cripta durerii mă simt onorat.

O torţă aprinsă, un val de-ntuneric,
Mireasmă ascunsă-n fluidul eteric
O lacrimă verde, un vers de iubire
Pictat pe-ntuneric, plăpând, dintr-o ştire.

Un strop de speranţă, un gând inerent
Din miile care se scurg coerent
Prin lacrima vie, răsfrântă-n pârâu
Să poată reţine durerile-n frâu.

O ceaţă opacă, o gheară pe cord,
Expirând continuu enigme, de-acord
Cu geana lovită, de norul clădit
În jocul de-a viaţa, tăcută, zidit.

Un vis fără noapte, din dor neştirbit
De crivăţ năprasnic, de gândul grăbit,
Absoarbe din mine secunda enormă,
O lacrimă albă în vers se transformă.

Ce este fericirea oare?

Despre tristeţe am tot scris,
Banală-mi pare lacrima,
Am colorat în rime-un vis
Şi-am lăcrimat cu inima...
Despre tristeţe şi nopţi reci
Am scris un timp, fără oprire,
N-am să mai plâng, tu nu mai pleci,
Voi scrie despre fericire.

S-au întrebat mii de fârtaţi
"Ce este fericirea oare?"
Cercetători şi învăţaţi,
Născuţi toţi sub acelaşi Soare,
E-un pumn de aur peste trup?
O poţi avea şi-n sărăcie?
Poţi fi fericit doar în grup?
Este pilulă-n farmacie?

Pe ce culoare se bazează?
Poate dura şi-o veşnicie?
Pe ce teren acţionează?
E mică, mare, mijlocie?
O poţi din târg răscumpăra
În zi de post, în zi senină?
În oglinzi o poţi compara
În întuneric, pe lumină?

Ce termeni oare adunăm,
Scădem sau înmulţim cu clipa,
Iar rezultatul îl tastăm
Pe-un cer albastru cu aripa
În aşa fel să ne inspire
Un aer condiţionat
Ce ne inundă-n fericire
Ridicând totul la pătrat?

S-au întrebat mulţi fericiţi,
Mulţi trişti, mereu s-au întrebat
Cu ce-ar putea fi copleşiţi?
Sunetul ei este-mbibat
Cumva în miere de albină?
E doar o boare, un mic drog?
Îl poţi asculta în surdină?
Ce-aş putea lua, de-o dau zălog?

Un răspuns clar nu am găsit,
Deşi gândeam să vă răspund,
Pe uşă lacrimi au ieşit
Şi-n fericire mă ascund
Din clipa când doar Dumnezeu
Iubirea-n viaţă mi-a adus,
Fericită trăiesc mereu
Iubind, iubim pe Cel de Sus.

Prin întuneric bâjbâiam

Prin întuneric mă hrănesc
Cu umbra feliată fin,
În vârfuri calc să nu-ţi trezesc
Sărutul tău din vis divin,
Prin întuneric bâjbâiam,
Mirosul tău de crin regal
Mă conducea, dar nu ştiam
Dacă pasul ne e egal,
Un jurământ a fost de-ajuns
Şi Universul s-a mişcat,
Bezna în lacrimi seci s-a scurs
Iar sufletul nevindecat
De traumă s-a dezcâlcit,
Cerul răsună prins în stele,
Stelele au îmbobocit,
Explozie de acuarele,
De bucurie şi speranţă
A renăscut ca o splendoare
Din visul meu de dimineaţă
Reumplând totul de culoare.

Sunt un OM, nimic mai mult

Mi-a spus un amic aseară:
"Şi? de ce nu te răzbuni?
I-am răspuns şi-eu într-o doară:
"Pentru că... azi nu e luni!"

De ce oare-n lumea asta
Răzbunare-i importantă?
Dacă nu deschid...fereastra
Şi nu vreau să fiu amantă,
Ar fi cazul să lovesc?
Şi ce aş primii în schimb?
Eu încă pot să iubesc...
Chiar dacă nu am un... nimb,
Nu-s logică...realistă...
Pot visa cum n-o fac mulţi
Chiar de uneori sunt tristă...
Nici nu vreau să mă asculţi.
Visul meu e frenezie
Şi speranţă de lumină,
Viaţa mea nu e pustie,
Nu sunt un miner în mină,
Sunt un OM, nimic mai mult
Şi cu bune şi cu rele,
Chiar dacă stau şi te-ascult
Cum îmi dai tu sfaturi grele...
Din viaţa ta adunate...
De ...mare cult şi plimbat...
Am şi eu o viaţă-n spate...
Dar trăiesc adevărat.