Cititorii mei

Translate

Se afișează postările cu eticheta zadar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zadar. Afișați toate postările

duminică, 27 noiembrie 2011

Percepție

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Păşesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




De nu-nţelegi ce am pe suflet
Nu-
ţi pierde timpul în zadar,
Alege varianta umblet,
Nu aştepta vreun vis în dar.

De nu-n
ţelegi din slova mea
Decât coperta
şi-o fărâmă,
Nu te-obosi, nu întârzia,
De-acum nimic nu mă sfărâmă.

De nu-n
ţelegi că ştiu ce-ascunde
Zidul care te camuflează
Deşi, rosteşti vise profunde,
Nu mă mai impresionează.

De nu-n
ţelegi că totul are
O limită
şi-un început,
Atunci visează-n continuare
Că încă nu am priceput.

Iar, dacă vrei neapărat
Să-
ţi descifrez de-a fir a păr,
Lasă cartea de colorat,
Rosteşte purul adevăr!








sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Nu te scuza în faţa mea!



Nu te scuza în faţa mea!
E prea târziu, n-ai înţeles
Oare nimic?!? Viaţa-i aşa
Cum o aşterni, nu am de-ales...
Nu te scuza, e prea târziu
Pentru a pierde timpul iar.
Nu mai rosti nimic! Nu ştiu
De ce vorbeşti aşa-n zadar?!?
N-ai înţeles din tot, nimic?!?
De ce mă pui să-ţi tot repet???
Că sufletul nu-mi este mic,
Că te iubesc şi te aştept,
Că n-am de gând să schimb la tine
Nimic din ceea ce-mi oferi?!?
Doar ne iubim, ne este bine,
Azi mult mai bine decât ieri.
De ce eşti trist? Ce te uimeşte?
Iubirea noastră-i doar un vis?
De mă iubeşti... te rog, zâmbeşte
Cu tot sufletul tău, deschis!



luni, 23 august 2010

O steluţă plăpândă



Ceru-n clocot se încruntă,
Noru-n el arde văpaie,
Stelele-s duse la nuntă,
Luna doarme-ntr-o copaie,
Doar o stea mică, uitată
Pe cer încă mai străluce,
A văzut-o lumea toată,
Tot greul în spate-l duce,
Pegas nu-i dă importantă,
E singură şi plăpândă,
Cerber nu-i mai dă speranţă,
Chiar dacă ceru-îl inundă.
Afrodita şi Hefaistos o ignoră neîncetat,
Blânda stea cu a ei rază
Luptă cum s-a învăţat,
Dimineaţa poleiază.
Somnul peste ea coboară,
Perna sub lacrimi se frânge,
Cerul fierbinte-o doboară,
Doarme, dar poate că plânge.
Nimeni n-o mai ia în seamă,
Raza palidă nu-i vede,
Visele încep să-i geamă,
Zorii cad în roua verde.
Curge rază după rază
Printre norii adormiţi
Până după amiază
Când despărţiţi, doi iubiţi
Fierb ca cerul fără ploaie
Pe ascuns lacrimi lăsând
Să curgă-n zadar şiroaie
Peste sufletul plăpând.