Cu tine zbor

Prin noaptea rece mă strecor
Cu-n mare semn de întrebare:
De ce-mi dai aripă să zbor
Şi te iubesc atât de tare?
Din noaptea crudă iar renasc
Fără răspunsul cuvenit,
Mi-e tare somn, până-n zori casc
Păşind pe drumul troienit,
Mi-e dor ochii să ţi-i privesc,
Să-ţi mângâi pletele în vânt,
Mi-e dor să-ţi spun cât te iubesc
Şi cât de fericită sunt
La pieptul tău să mă răsfăţ,
La pieptul meu să te topeşti,
Mi-e dor şi n-am să mă dezvăţ
Să ne iubim ca în poveşti.
De întrebări n-am timp acum,
Nici de răspuns nu mă-opintesc,
Cu tine zbor oricând, oricum
Din simplu fapt că te iubesc!

Nici de ma rogi in genunchi

Fragedă ca o tuberoză
Cu-n duş m-am lepădat de proză,
Am hotărât, cum fac de fel
Să-mi iau agenda şi-un penel,
Ţigara, cafeaua şi-un suc
Şi de trei rime să m-apuc.


Deşi al meu frăţior
Mi-a spus cu al lui glăscior
Că de un timp nu-i mai plac
Versurile ce le fac...
Eu i-am răspuns:" -frate Doru,
Ăsta este adevaru'!"
Iar eu mă simt minunat
Cu-adevărul cel curat,
Nu sunt laşă, nici uşoară
Chiar dacă viaţa-i amară,
Sau dulce cum îmi e rima,
Scriu fiindcă nu-nţeleg mima,
Prin semne n-am să-nţeleg
Drumul ce-aş putea să-aleg,
Eu scriu rimă şi grăiesc
Adevărul, când iubesc.
Când fasolea în vrej creşte,
Sub centură mă loveşte,
Cu mâna-n sân n-am să stau,
Replica trebuie s-o dau
Fiindcă-n viaţa asta mare
N-am rămas nicicând datoare.
Prea mult timp nu m-am gândit,
Poate-am sufletul rănit
Sau poate că jubilez,
Dar nu vreau să îi tastez
Unei curci nici un răspuns.
Îns-aici scriu: -"de ajuns!"
Calm, sincer şi răspicat
"-Voi aseară aţi dansat?
Foarte bine aţi făcut!
Păunii "dansează" mult,
Plini de laudă şi pene...
Zeci de curci bucureştene
La dans ai putea lua
Însă nu e treaba mea!"
Loviţi! n-am să mă-ntristez
Pentru ca eu jubilez
În acest the happy end
Am predat la second hand
Un păun, curcii plouate,
Deci nu am căzut pe spate,
Aşa cum aţi crezut voi,
Într-o groapă cu noroi.

Vreau să ies din ploaia asta!

Vreau să ies din ploaia asta, să te-alung în depărtare,
Vreau să deslușesc misterul, să știu de ce ploaia doare,
Să-mi spui unde îmi e somnul, de ce în noapte persiști,
Vreau să plec, plouă cu ochii ce privesc spre tine triști.

Vreau să scap de sub umbrela iubirii născute-n ploaie,
S-o strivesc ca pe-o secundă, s-o înlătur pe o foaie,
Lupt cu mine zi și noapte, lupt din minte să te scot,
Dar e ploaia lângă mine, deși știu c-am pierdut tot.

Vreau să ies din ploaia asta, să mă scald în băi de soare,
Vreau să-ntorc timpul, deși, plouă cu-a ta sărutare,
O ploaie de primăvară, doar ea este vinovată,
Poate spăla tot pământul, dar nu dragostea curată.

Un nor ratacit

Mă simt o sticlă spartă în mii de cioburi fine,
De lacrimi sugrumată dup-o noapte pustie,
Cu zori fără concluzii, doar cu dorul de tine,
Mă simt un vid imens, ca după o beție,
Doar un nor rătăcit fără nici o speranță,
Respir, gândesc, răspund la unele-întrebări,
Dar în adânc de suflet nu am nici o siguranță
În cuptorul torid să mai renasc în zori,
M-ar transforma-n cristal sărutul tău divin,
Lacrimile obrazul nu mi-ar mai inunda,
Simt doar că te iubesc și nu pot mai puțin,
Sărutul tău mirific chipul mi-ar lumina .

Răspunsu-mi e greşit.

Tu mă iubeşti prea mult, ca să te pot uita,
Eu te iubesc imens, să ieşi din viaţa mea,
Eu te iubesc cu spaţiul care ne înconjoară,
Tu mă iubeşti în zori, cînd noaptea-ncet coboară.
Şi de-aş putea din toate, o secundă măcar
Să uit, o picătură din al nostru pahar,
Numai o sărutare de-aş pierde-n infinit ,
Ţi-aş spune la plecare: ,, ce bine c-ai venit! ''
Iar de te-aduc, cu cerul pământului din veci,
Din mintea mea străpunsă, nicicând nu ai să pleci!
Să te alung în zare, cu infinit cu tot?
Să te-adorm în visare? Nicicând nu am să pot!
Iar dacă-n miez de noapte m-aştepţi pe caldarâm,
Visez pe alta pernă, sărutul să-l sfărâm,
La-ntrebări insistente sincer să nu-ţi răspund
Nici când te joci prin plete, nici când te port în gând,
Nici când în miez de ziuă mă-ntrebi necontenit,
Sincer n-am să-ți răspund, răspunsu-mi e greşit.

i

Ai trecut la trei paşi depărtare,

Mi-am călcat inima în picioare,
Mi-am ucis tresărirea de-aripă
Te-am zărit, visul meu blând şi mare,
Te-am zărit, te-am privit doar o clipă,

Un moment am crezut că mă-nsel,
Am crezut un moment că visez,
Mult prea trist este, deci nu e el,
E-un miraj sau poate aiurez...???

Ai trecut la trei paşi depărtare,
Am întors capul să te privesc,
Eşti prea trist, mult prea trist, de ce oare?
Zâmbetul de pe chip nu-ţi găsesc,

Mă întreb oare cine-a-îndrăznit
Zâmbetul de pe chip să-ţi răpească?
Râsul tău cristalin ţi-a răpit,
Eşti prea trist, frunza mea cea albastră...

Poate ai fi zâmbit de-ţi ieşeam,
Doar o clipă, o clipă în cale?
Îmi zâmbeai oare dacă-ţi zâmbeam?
Spune-mi visul meu blând, scump şi mare?