Voi sfâşia distanţa

Aroma aşteptării mă-nneacă-n astă seară,
O dorinţă nebună mă-nvăluie arzând
Sărutu-aş vrea să-ţi gust din buzele-ţi de ceară
Topindu-mă de dor, să te simt iar vibrând.
Picături de speranţă şi teamă mă inundă
Că-n noaptea asta toate visele-ţi voi sorbi
Iar roua dimineţii te va lua într-o secundă,
Ca Luna-ntre planete singură voi vorbi.
La ceas de toamnă crudă, cu frunzele picând
Voi rugini prin ploaie, peste covoru-ntins,
Voi călca în picioare norii cu tine-n gând,
Voi scurta aşteptarea ce-n ghiara ei m-a prins,
Voi sfâşia distanţa ce între noi se-aşterne
Iubindu-te mai aprig ca gerul nemilos,
Dorindu-te mai mult decât mai pot discerne
Prin ceaţa ce-mi răpeşte sărutul tău duios.