Declarație de avere

De aici, de unde frunza peste versul meu a nins
Şi-a-ncărcat această toamnă c-un covor din verde stins
Mă declar fără speranță, lacrimă din dor tăcut
Şi-mi pun viața sub călcâiul sufletului abătut.

De aici, de unde norii îmi sunt sprijin, așternut,
Vin cu inima curată s-aduc slova - conținut,
În șuvoi sau picurată, cum fac eu la asfințit,
Mă declar nenumărată printre cei ce v-au slujit.

De aici, din noaptea asta în care facem popas,
Mă sustrag cu-abilitate, într-o lume fără glas,
Mă declar nedefinită, fără dramă sau coşmar,
Venind cu iubirea-n suflet versul să vi-l dau în dar.

Averea mea

Nu sunt frumoasă fără tine
dar, dorul tău m-a îmbogăţit,
în zbor spre culmile alpine
am aşternut tot ce-am simţit.

Purul briliant

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Suntem cadoul tău, din ziua de Florii

Iar tu, comoara mea, pentru aceasta zi.

E zi de sărbătoare şi totu-i minunat

Trăiesc ceea ce-n viaţă nicicând n-aş fi visat.

Dumnezeu ne iubeşte, noi ne iubim nespus

Iubirea ne uneşte,  tristeţile-au apus.

Suntem întregul care va demonstra mereu

Că doar iubirea pură place lui Dumnezeu.

Metale, bani, avere, nimic nu-i important,

Iubirea adevărată e purul briliant.

Suntem de neînvins, de-aceea strălucesc

La pieptul tău, şoptindu-ţi: Te iubesc! 

                                                                 Te iubesc! 

Averea mea

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Nu înțelegi că viața e-un drum cu unic sens?
Chiar dacă multe pagini s-au îndoit, s-au șters,
Nu pot privi în urmă, oricât ai insista,
Mireasma ta persistă dar, în loc nu pot sta.

Nu-ți pătez amintirea, n-am cum să mă sustrag,
Încă nu ai plecat din mintea mea dar, trag
Cortina peste vreme, să-ți uit ascunse lacrimi,
Să trec peste probleme, topindu-te prin patimi.

Într-o secundă numai averile se pierd,
Nu-ntorc acum privirea, nu vreau să te dezmierd
Rămâi doar o scânteie, ca o urmă de stea,
Averea mea imensă rămâne dragostea.

Îmi tulburi limpezimea, îmi recunoști tot pasul,
Îmi aminteşti apusul și zorii, întorci ceasul
Cu prea mulți ani în urmă, este mult prea târziu,
Nu înțelegi că viața e-un plin, nu un pustiu?

Plâns ascuns

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Plânge iarna lângă sobă,
Toamna plânge sus pe deal,
Se așterne multă vorbă
Între logic și real.

Plâng izvoare plictisite
În căușe betonate,
Sub gratii înlănțuite
Și pancarde colorate.

Plânge gerul dimineții
Poleit cu promoroacă,
Cenzurat de moartea vieții,
Plânge-n pauza de joacă.

Plânge apa din fântână
Luând luna drept model,
Noaptea stelele adună
Fără noimă, fără țel.

Plânge adevăru-n straie
Îmbibate de întristare,
Plânge pruncul în odaie
Născut dintr-o întâmplare.

Plânge lacrima-n petale
Rece și indiferentă,
Minciuna înoat-agale
Ca o melodie lentă.

Plânge patima de fapte
Asuprind fidelitatea,
Plânge ziua peste noapte
Negăsind sinceritatea.

Plânge osul de durere
Sub pomeți înlăcrimați,
Printre munții de avere
Pier muguri înnobilați.

Plânge plânsul în furtună
Implorând parfum de viață,
Mândrul soare se cunună
Cu luna în dimineață.

Plânge pagina de carte
Înăsprită îndeajuns,
Viață merge mai departe,
Plânsul nostru stă ascuns.

Ţipăt redus la tăcere

Pală de vânt din furtună,
Pe câmp tuplină de mac,
Umbra stelei lângă Lună,
Fir de nisip lângă lac,
Strop din ploi torenţiale,
Punctul dintr-un manuscris,
Cenuşa clipei de jale,
Tăcerea ce nu s-a scris,
Suma lui zero barat
Scăzut dintr-un radical
Cu vidul neconcentrat
În meduza de pe mal.
Un nimic peste pământ,
Fără a lăsa avere,
Voi rămâne-aşa cum sunt,
Ţipăt redus la tăcere.

Sunet pierdut în concert
Din noaptea cea mai pustie
Dansând cu pasul inert
Ca un puf de păpădie.