Îndemn pentru-al meu frăţior

Cum să te fac să înţelegi
Că nu-i uşor să tot culegi
Doar fructul copt dintr-un copac?
Cum să-ţi explic, să-ţi demonstrez
Că şi eu aş vrea să visez
Şi să trăiesc pe al meu plac?
Cu ce cuvinte să-ţi expun
Că nu poţi avea tot ce-i bun
Numai pentru c-aşa visezi...
De-amesteci dragostea cu banii
Ascultă-mă! vor trece anii...
Iar dacă tu n-ai să cutezi
Să rosteşti tare, răspicat
Ce simţi în piept cu-adevărat,
Degeaba o spui prea târziu!
Nu orice suflet răsplăteşte
Iubirea ce-n tine mocneşte,
Spun asta fiindcă simt şi ştiu,
De ai sufletu-aşa distrus
N-aştepta doar la Cel de Sus,
Ci fă ceva, să te trezesti!
Ridică capul şi privirea,
Când ai în faţa ta iubirea
Şi spune-i ce mult o iubesti!
Nu îi şopti... nu-i o minciună!
Las-o chiar şi pe ea să-ţi spună
Ce drum s-alegeţi, frăţioare,
Strânge-o la piept, fără ruşine
Când se apropie de tine
Şi ţipă! cât poţi tu de tare!!!