Saturaţi de depărtări

Mi se pare că rugina
frunzelor se scurge-n grabă,
şi... se pierde când lumina
are foarte multă treabă...
Fir cu fir îmbălsămează
din zori, până oboseşte,
aproape de amiază
când  sufletu-mi cucereşte.

Mi se pare că verdictul
norilor, aşteaptă ton
înecându-se-n argintul
greu, adus doar din creion...
Curg culori predestinate
dintr-un desculţ curcubeu,
Stelele se-ascund sub noapte
ca mine, cu dorul tău.

Lacrimile curg izvoare,
şoaptele nu contenesc
să ardă din depărtare,
nevoia să te iubesc...
Nevoia să-ţi pun pe gleznă
şi pe frunte sărutări,
să putem păşi prin beznă,
saturaţi de depărtări.

Semn de carte

(Poezie pentru copii)

Un păianjen de hârtie
Într-un colţ s-a stabilit
Eu am vrut să-i cer chirie
Dar el nu s-a sinchisit.
Mai des pânza şi-a ţesut
Neluându-mă în seamă
Mândră ie şi-a cusut
Şi-o beretă pe sprânceană.
Cariocile le-am luat
Un bondar să-i desenez,
Degeaba am insistat
Nu am cum să-l deranjez,
Pensule am o mulţime
Şi creioane colorate
Dar păianjenul se ţine
Bine strâns în colţ de carte.

Această noapte nu va fi uşoară

Mi-ai scris aseară cuvinte de iubire,
Mi-ai împletit poem din al tău dor
Doar ochii mei ai vrut să le admire?
Noptea cu tine fie plină doar de amor
Până în zori îmbrăţişaţi vom sta,
Va trece ziua numai cu noi doi!
Voi scrie mult, chiar dacă voi visa
Că Luna ne priveşte pe-amândoi
Pe-alei de parcuri cum mă porţi pe braţe,
În paşi de dans, valsând nebuni, doar noi,
În zi cu nori sau în nopţi de vacanţe,
Plini de iubire, doar de tristeţi goi.
Despre ce aş putea să-ţi mai scriu oare
Când depărtarea asta mă doboară?
Iar până mâine... a ta sărutare...
Această noapte nu va fi uşoară.
Tu te gândeşti la mine, vrei să trec oceane,
Să fiu cu tine aici, dar fără să ştii...
Îţi voi aduce eu peniţe şi creioane,
Ţinându-mă la piept, totuşi să-mi scrii!