Printre rime rătăcesc

Prin noianul de cuvinte, printre rime rătăcesc,
Un bancher spunea că n-are banii care-i trebuiesc,
Romanticul n-are zile să îşi declare iubirea,
Săracul plângea în stradă când găsise fericirea,
Marea scălda-n valuri malul printre melcii rătăciţi,
Un milos aruncă-n punga cerşetorului arginţi,
Un arcuş strică vioara scârţâind pe a ei coardă,
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.

Suspină în miez de toamnă tulpinile părăsite
De suflete călătoare şi frunzele ruginite,
Fierbe mustul în butoaie lângă miros de gutuie,
Suflă vântul peste dealuri, într-o seară amăruie,
Nu-mi luaţi în seamă rima, cuvintele nu-mi scanaţi,
Ce simt oare, ce se-întâmplă, probabil vă întrebaţi,
Unde îmi este elanul versului ce mă dezmiardă?
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.

Căutători de iubire, căutători de frumos,
Ne-am născut pe-această lume sub un Soare luminos,
Sub o Luna-amăgitoare, când mai plină, când zgârcită,
Ca o virgulă-ntre zile peste bolta adormită,
Ne-am născut să trăim clipa, ziua, anul şi tristeţea
Să căutăm prin secunde cum să-nvingem bătrâneţea,
Cu iubire s-o învingem, fluturând o halebardă
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.