În zadar descriu secunda,
Clipele le tai felii,
Nimeni nu-mi cunoaşte unda,
De parcă aş ciripi.
Fac din cer o mare plină,
Din dureri un larg surâs,
Mă adun la rădăcină
Să nu fac de foc abuz.
Sus pe norii mei de-o viaţă
Ştiu că mâine va fii bine,
N-am pierdut nicio speranţă,
Sufletul nu-mi aparţine.
Palma ta atinge cerul,
Ochii tăi hrănesc iubirea,
Glasul păstrează misterul,
Dăruindu-mi nemurirea.
În petale de narcise,
De salcâm sau crizanteme,
Te rătăcesc printre vise
Dar, sufletu-n mine geme.
Căutam pe tastatură
Un buton mai fistichiu
Şi-am văzut o picătură,
Un suflet fără meniu.
Dă-i delete, cu toată mâna,
Apasă mai cu putere,
Numai nu-mi distruge luna,
Cerul e a mea avere.
Pe el zbor, pe el visez,
El mă ştie, mă aude
Cum din lacrimi creionez
Versurile astea crude.
Dorul zace fără teamă
C-aş putea să-l priponesc,
Sufletul nu te mai cheamă,
Te-aşteaptă cât mai trăiesc.
Niciodată nu-i devreme,
Niciodată nu-i târziu,
În iubire nu-s probleme,
Sufletul n-are meniu!
Un desen făcut în grabă
Cu o mână tremurândă,
Descifrând totul, întreabă
Inima mult mai plăpândă.
Cât de sus pot azi zbura?!?
Probabil că nu mai ştiu
Mi-a răspuns tastatura:
Sufletul n-are meniu!
Postări
