O apă şi-un pământ

Cei ce n-au curaj a-mi spune

Cu ce oare i-am rănit,

Sau n-au cum a descompune

Versul simplu ce-am grăit,

Mă privesc de-atâta vreme

Şi se-ntreabă ce-au citit,

Au întâmpinat probleme,

De la răsărit...

Cei care-mi lovesc cuvântul

Aşternut pe stânci,

Fug din viaţa mea... ca vântul,

Deşi par adânci,

Au în ei iubiri de-o şchioapă

Fără de substrat,

Nu-s izvoare, sunt o apă

Şi-un pământ uscat.

Sunt un prost

 

 

Nu am diplome, nici şcoală,
Nici pretenţii mari, nu am,
Zilnic mă retrag pe coală
Şi-ncerc să aştern  balsam.

Nici nu mi-am propus vreodată
Să-mi pun platină-n coşciug,
Ştiu că pe lumea cealaltă
Vrând, nevrând tot o s-ajung.

Dumnezeu nu-mi cere taxe
Să trec pragul cerului,
Am ales, printre sintaxe
Să-mi fac loc, visând hai-hui.

Într-o lume-n care şcoala
E urmată în zadar,
Sper să nu prăpădesc coala,
Dăruind din al meu har.

Într-o lume-n care şcoala
Se serveşte la dejun,
Ştiu că nu-mi lecuiesc boala
Cu-o reţetă de parfum.

Printre glume deşuchiate
M-am plimbat şi eu cândva
Când voiam să dau la spate
Lacrima ce mă ardea.

M-au rănit destule-n viaţă,
Încă mă lovesc şi-acum,
În oricare dimineaţă
Îmi propun să ies din fum.

Nu-i nevoie de unelte,
De diplome cumpărate
Ce n-au cum să îmi dezvolte
Mintea, geaba am de toate.

Când constat că pălăria
Îmi acoperă tot capul,
Să nu-mi arate prostia,
Şterg lentila cu ciorapul.

Tac în banca mea modestă,
Cânt la masa mea-n surdină,
Îmbrac haina fără vestă
Dar, nu te privesc cu vină.

Sunt un prost fără de scuze,
M-am născut printre deştepţi,
Oricine poa' să mă acuze,
Sunt atâţia înţelepţi.

N-ai decât a mă-nţelege
Sau chiar a mă ignora,
Prostia nu are lege,
Dar, mulţi o vor onora.

Trăim din ce în ce mai bine!

Sub pleoape ţin realitatea
Să pot zbura spre cer frumos,
Să nu mai mestec libertatea
Ce-au îmbrăcat-o mulţi pe dos.

Trup rănit să-mi pot odihni
Pictez un falnic viitor,
Deşi pe-alei voi întâlni,
Verde nesatisfăcător.

Sub glezne-am pus realitatea,
Sub crăpătura din călcâie
Neînţelegând tonalitatea
Glumelor stoarse din lămâie.

Mi-s paginile aşa triste...
Toamna - dobândă dureroasă,
Strălucesc doar după batiste,
Mi-e zdrobit pasul către casă.

Ca mine-s mulţi, se vor mai naşte
O groază, după faliment,
În indigoul ce ne paşte
Clocind ouă în parlament.

Ne ştergem lacrima-ntr-o doară,
Ne închinăm la silicoane,
Ne facem viaţa mai uşoară
Prizând morfina din flacoane.

Spurcăm în piaţă omenia,
Mila şi pacea împuşcăm,
Le otrăvim cu simetria,
Real Infern modernizăm.

După modele şi lozinci
Crude, cu dublu înţeles,
Adunăm patru lângă cinci
Să pudrăm ceea ce-am ales.

O lume nouă tot clădim
Fără a lua în seamă Cerul,
Legile-s doar să le vorbim,
Noi dezlegăm oricând misterul.

Bine de faci, faci un incest!
Mila-i prostie-ncununată,
Din Nord la Sud, din Est în Vest
Trăim - ca şi ultima dată.

Ne veselim cum e mai bine,
Dându-ne arama pe faţă,
Din coate înotăm spre mâine
Cu-acelaşi ideal în viaţă.

De ochii lumii ţinem post
Fără un ban în buzunar,
Nici trei'spe nu mai e ce-a fost,
Demolăm totul cu-n pahar.

Din grădiniţă suntem mame,
Numai ziua de azi contează!
Nu judecăm, facem reclame!
Şi-n suflet noaptea defilează.

Toţi boii sunt licenţiaţi,
Ciulinii miros a verbine,
Trandafirii sunt dezmembraţi,
Din lac în puţ..., e-aşa de bine!

Ne pasă doar de ce se vede
N-avem timp de cele creştine,
Bradu' e-înalt, şi încă verde
Trăim... din ce în ce mai bine!

Doamne, vino Doamne!!!

Aşa cum am anunţat,
200 de poeme
Pentru-n suflet am postat.
Oare am ceva probleme?

Probabil... eu ce-aş avea?
De ce-aş fi mai diferită?
Doar îmi răsfăţ iubirea
Într-o lume zăpăcită...

Nu vreau să mă dau perfectă,
Nici victimă nu mă dau,
Dar dintr-o lume defectă
Prin vers mă retrag, nu vreau
Să privesc realitatea
Ce mă loveşte mereu.
Numai sexualitatea
O fi dat-o Dumnezeu,
Într-o ţară degradată
Zi de zi şi ceas de ceas,
Să tot fie admirată?
Doar atât ne-a mai rămas?

Toţi privesc sau se-afişează
Cu tot sexul la vedere,
Copiii abandonează,
Şcoală cu mare plăcere,
Nimeni n-are nici o treabă
Cât e România mare,
Diplomele-s pe tarabă,
Nu ne doare nici în floare....

Stresul este ucigaş,
Preţurile... nu ne pasă
Aşternem un covoraş
Şi facem sex sus pe masă,
În biserici şi-n ziare,
Prin coclauri... ce contează?
În sex tot romanu-i tare,
Munca cinstită-l stresează.
Iar banii se înmulţesc
Doar pozând în pielea goală,
Nu contează cum gândesc...
De-s frumoasă sau nasoală,
Tânără, bătrână, grasă...
Dacă am sex şi tupeu,
Datorii-n bănci nu mai fac...
Îl invoc pe Dumnezeu
Din a mea piele de drac.
Dragoste, suflet, iubire?
Demnitate, simţ, frumos?
Mai există-n omenire?
Ce-avem de la brâu în jos,
Numai asta-i important?
Poate că aşa o fii...
Sexu'-o da celebritatea?
Dar, atât cât voi trăi
Eu îmi iubesc libertatea
De-a mă exprima prin vers,
De-a iubi fără vreo plată,
De-a-mi clădi un Univers
Fără-a face sex vreodată.

V-am şocat, nu mai citiţi?
Dar eu scriu în continuare,
Puteţi face ce doriţi!
Iubirea mea-i mult mai mare,
Nu m-ascund după nimic,
Nici nu îmi este ruşine
De ceea ce scriu sau zic,
Iubitul meu şi cu mine
Sex nu facem, niciodată,
Numai dragoste aleasă,
Chiar dacă nu e filmată
La postul TV-acasă
Sau pe coperţi de revistă.
Iubirea-i cel mai curat
Sentiment ce mai există
Sub ceru-acesta pătat.
Poate că mă veţi blama,
Poate mă veţi ocoli...
Însă eu mă voi semna
Chiar de nu mă veţi citi.

Să vă schimb? chiar nu-mi doresc
Atât timp cât ştiu prea bine
Că nu numai eu iubesc
Ci mai sunt destui ca mine,
Cu romantism şi iubire
Îşi trăiesc această viaţă,
Fără bani...dar fericire
Au în orice dimineaţă.