Nu sunt frumoasă pentru-oricine

Nu sunt frumoasă pentru tine,
nici dulce, searbădă sau bună.
Sunt visul care numai vine,
vis împlinit sub clar de lună.

Nu sunt frumoasă-n prag de seară
fiindcă nu am nimic de-ascuns.
Am avut singura comoară
ce printre versuri mi-a pătruns.

E plină lumea de regine
şi de luceferi fără cer.
Nu sunt frumoasă pentru tine,
sunt trandafir lovit de ger.

Sunt lacrima curgând alene
de pe retina jucăuşă
ce-aşteaptă dansând printre gene
să baţi cu şoaptele la uşă.

Nu sunt frumoasă-n toiul nopţii,
decât la pieptul lui am fost
şi voi mai fi, de-ar spune morţii
că-mi vor da cripta adăpost.

Infinit

Ai venit,
Pe chipu-mi palid de atâta aşteptare,
Zâmbetul se creionează,
Totul este-o desfătare.

Împietrit
Se stinge dorul, ce zbiera de disperare,
Liniştea se asortează
Cu iubirea nostră mare.

S-au ciocnit
Trei stele parcă, colo sus în depărtare
Şi planetele valsează
Dintr-o zare-n altă zare.

Surghiunit
În noaptea rece şi în lacrimile-amare,
Un sărut de-al tău pictează
Infinitul cu splendoare.

În sfârşit
S-a născut clipa, îmbibată-n alinare
Stelele cu noi dansează
Într-o sfântă îmbrăţişare.

Într-o seară

Într-o seară, la o masă, doi ochi verzi m-au aşteptat,
I-am privit întâi-a oară şi în suflet mi-au pătruns,
Într-o noapte, printre stele şi planete-am completat
Golul sufletului care-l ţineam amândoi ascuns,
Într-o seară, oarecare, am uitat să suferim
Deşi fulgerul sălbatic să ne-atingă a-ncercat,
Dintr-o seară, neînsemnată, fără seamăn ne iubim
În oceane de iubire ce-a fost trist am îngropat.
Răzvrătindu-ne pe-o viaţă fără vreun strop de senin.
Cu iubirea noastră pură stelele vom arginta
Demonstrând că mai există dragoste şi fără chin,
Într-o lume realistă, noi o vom argumenta,
Stropi din rouă de iubire peste voi vom presăra
Fascinaţi de-o primăvară ce va-nmuguri pe veci,
Într-o seară, minunată, zorii vom răscumpăra
Dezrobind sfântă iubire de nopţile lungi şi reci.

Nu am cum să te pot uita!

Priveam în urma ta iubite,
Priveam prin geamul aburit,
Şoaptele mi-au rămas în minte,
Sufletu-n geruri mi-au hrănit.
Îţi priveam paşi greoi în noapte
Şi chipul plin doar de regret
C-ai plecat iar, mult mai departe,
Dar eu rămân, să te aştept,
Rămân aici, nu-ţi fie teamă!
Nu am cum să te pot uita!
Lacrima nu-mi lua în seamă
Am s-o ascund în urma ta
Şi-n ziua când vei reveni
De pe obraz avid poţi soarbe
Strop ce ţi se va cuveni,
Rodul iubirii noastre oarbe.
Priveam simţind în urma ta
Cum trupu-n două s-a desprins,
Nu am cum să te pot uita!
Numai tu stelele-ai aprins
Clădind alt drum mult mai aparte,
Planetele le-am capturat
În zborul nostru către Marte
Iubindu-ne cu-adevărat.

Pe-obrazul cerului pustiu

O seară sfântă se-aşternea
Pe-obrazul cerului pustiu,
Doar Universul pregătea
Drumul izbândei, argintiu,
O şoaptă fără de culoare
Din gura ta zborul şi-a luat,
Iar dragostea a luat amploare,
Surâsul meu s-a creionat.
Încet, încet la al tău piept
M-ai transformat într-o văpaie,
Poate n-a fost prea înţelept
Să ne unim sub stropi de ploaie,
Poate nu este nici acum
Prea important să mă veghezi,
Sub stele-aş fi păşit oricum,
Dar fără ochii tăi cei verzi
Nimic n-ar mai surâde-n ceaţă,
Nimic n-ar lumina pustiul,
Nici un cuvânt n-ar prinde viaţă,
Steaua şi-ar pierde argintiul,
Luna s-ar rătăci pe boltă,
Furtunile de crengi s-ar frânge,
Dragostea noastră dezinvoltă
Îngenunchiată, s-ar prelinge.
Ar dispărea de pe planete
Petalele de trandafiri,
Doar lacrimi prinse în buchete
S-ar perinda printre iubiri.
Vom desluşi-ntr-o seară glasul
Ce ne-a-ndemnat pe-aleea firii
Fără a mai domoli pasul
Ce duce-n braţele iubirii.

Voi sfâşia distanţa

Aroma aşteptării mă-nneacă-n astă seară,
O dorinţă nebună mă-nvăluie arzând
Sărutu-aş vrea să-ţi gust din buzele-ţi de ceară
Topindu-mă de dor, să te simt iar vibrând.
Picături de speranţă şi teamă mă inundă
Că-n noaptea asta toate visele-ţi voi sorbi
Iar roua dimineţii te va lua într-o secundă,
Ca Luna-ntre planete singură voi vorbi.
La ceas de toamnă crudă, cu frunzele picând
Voi rugini prin ploaie, peste covoru-ntins,
Voi călca în picioare norii cu tine-n gând,
Voi scurta aşteptarea ce-n ghiara ei m-a prins,
Voi sfâşia distanţa ce între noi se-aşterne
Iubindu-te mai aprig ca gerul nemilos,
Dorindu-te mai mult decât mai pot discerne
Prin ceaţa ce-mi răpeşte sărutul tău duios.

Cerul e azi senin

Și cerul ne privește cu ochii mai senini,
Norii de ieri sunt azi cu bucurie plini,
Doar un strop de răcoare mai zbura rătăcit
Dar l-ai prins cu o mană, planeta-ai încălzit
Doar cu a ta privire... și iubirea curată
A renăscut ca Pheonix de vise parfumată
Luceafărul și Luna din ceruri vor sclipi
Fericiți ca și noi, când tu îmi vei zâmbi,
Negura va dispare dintre cer și pământ,
Doar cu-a ta sărutare îmi cresc aripi de avânt.

Un singur telefon

Un singur telefon aripile mi-au frânt,
Glasul ce mi-l doream atât să îl ascult,
Sunetul scos din gura atât de mult dorită,
Mi-a înfipt alt pumnal în inima rănită.
Un singur telefon și toate s-au distrus...
Ați auzit voi oare? voi, stelelor de sus!
Ați auzit planete? și nu v-aliniați ?
Atunci de ce-mi priviți ochii-n lacrimi scăldați?
Ați auzit voi, Sfinţi?Tu, Doamne-ai auzit?
În lumea asta crudă mai este de trăit
Aşa fără iubire, aşa doar printre gheață?
Atunci...Doamne...de ce? de ce ne mai dai viața?

Opriti... va rog planeta!

Opriți vă rog planeta, din ea vreau să cobor!
Vreau să mă odihnesc pe culmea norilor,
Opriți un pic secunda și ziua ce-a trecut
Să ascund infinitul, nu vreau nimic mai mult.

S-opresc perfecțiunea și haosu-n neant,
Opriți vă rog minutul, dar într-un stil savant,
Opriți vă rog minciuna, să o pudrăm cu humă,
Să nu mințim nicicând și numai împreună

Să colorăm tot cerul cu razele de soare,
Opriți vă rog planeta, vreau să mai iau culoare!
S-opresc frunza s-adie, foșnetul să-i sărut,
Opriți vă rog planeta s-o luăm de la-început!

Opriti tot ce răneste, opriți lacrima crudă
Opriți toata durerea, cântecul să se-audă,
Lucidă vreau să stau pe culmea norilor,
Opriți vă rog planeta, din ea vreau să cobor!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă dacă Luna ascunsă ne-a privit,
Nu-mi pasă dacă ploaia cea rece a-ncercat
Dorința să ne-nghețe, ştiu că n-a reușit
Decât să ne dorim sărutul neîncetat.
Nu-mi pasă dacă cerul mai plânge și acum,
Nu-mi pasă dacă norii priveau întrebători
Ce ne dorim de fapt, pășind pe-același drum,
Ce se-întâmplat cu mine? simțeam mii de fiori,
Simțeam că lumea-ntreagă, de azi îmi e supusă
Iar eu, regina ploii dăruiesc primăvară,
Simțeam că de iubire voi fi de-acum răpusă
Şi-aliniez planete în fiecare seară,
Simțeam că voi da viaţă câmpului plin de flori,
Fructe pot dărui miilor de livezi,
De fapt doar miliarde și sute de fiori
Simțeam, doar când priveam în ochii tăi cei verzi.