Ploi de stele

 

 

 

alerg prin deşert
în noaptea târzie,
aş vrea să te iert,
să-ţi scriu poezie,
pe tâmplele albe
să-ţi pun sărutări,
la gât să-mi pui salbe
de viaţă şi zori.

mă împiedic de-o stâncă
crescută-ntre ploi,
e rece şi încă
furtuna din noi,
ne spală de ură
dar te îngrijeşti
să pui picătură
sub tălpi... să striveşti.

pe geana speranţei
că-n vis te găsesc,
îi dau ignoranţei
vacanţă şi cresc
o mie de stele
pe bolta cernită...
divin e-ntre ele,
în ploi sunt iubită.


 

Din vis în vise

Mă cert cu tine de trei seri
Pentru ceva ce n-am făcut,
Doamne, şi cât aş vrea să-mi ceri
Două cuvinte şi-un sărut!

Mă cert cu tine de trei nopţi
Din vis în vise, până-n zori
Deşi, de multe ori adopţi
Rol negativ, n-am fost actori.

În ochi ni s-a citit iubirea,
Munţii prin noi s-au consacrat,
Marea, oceanul, nemurirea
Doar pentru noi s-au inventat.

Însângeraţi ne-am clădit visul
Şi-n pagini verzi l-am creionat,
Acum, răcneşte manuscrisul
Pe raftul cel abandonat.

Mă cert cu tine când în joacă,
Când serios şi-n lacrimi pier,
Doamne, şi cât aş vrea să-mi tacă
Inima, dragoste să-ţi cer...

Mă cert cu tine de doi ani,
Ne împacăm, ca doi copii
Timizi, romantici, năzdravăni,
Doamne, şi ce mult te-aş iubi!

Mă cert cu tine câteodată
Fiindcă nu vrei să înţelegi
Că te pot iubi viaţa toată
Chiar dacă alt drum ai s-alegi.

Înlăcrimată-mi cert fiinţa
Prea se complace-n lacrimi zeci
Şi nu alungă suferinţa
Din visul meu grabnic să pleci.

Meci

Meciul dintre Tom şi Jerry

Cu: "-N-ai să mă dai uitării!"

Şi: "-Vrei să vezi că voi putea

Să te scot din viaţa mea?",

Groaznic de dur, dureros,

Niciunul nu-i mai prejos,

Unul doar pe norii lui,

Altul sus de tot, hai-hui...,

A luat pauză târziu

Cu... "-Nu vreau să te mai ştiu!"

Probabil că va urma

Şi astăzi cam tot aşa.

Întreb ochii tăi frumoşi!

Să-ntreb, oare, aştrii nopţii,
Să-ntreb norii mei pufosi,
Să-ntreb sfinţii, să-ntreb morţii?
Întreb ochii tăi frumoşi!

Ce-am făcut să primesc clipa
Încărcată de suspin?
De ce-mi smulgi aşa aripa?
De ce-mi dai atâta chin?

Umbrele de altă dată
Nici azi, nu te-au părăsit?
Iubirea îmi e curată,
Doar cu-atâta am greşit!

Să-ntreb, oare, aştrii nopţii,
Să-ntreb norii mei pufosi,
Să-ntreb sfinţii, să-ntreb morţii?
Întreb ochii tăi frumoşi!

De ce-n lacrimi infernale
Îţi place să mă topeşti,
Apoi ieşi zâmbind în cale
Şi îmi juri cât mă iubeşti!?!

Operezi cordul deschis
Fără vreo anestezie
Şi-apoi te strecori, ca-n vis,
Cu ochii tăi drept simbrie.

Să-ntreb, oare, aştrii nopţii,
Să-ntreb norii mei pufosi,
Să-ntreb sfinţii, să-ntreb morţii?
Întreb ochii tăi frumoşi!

Gelozia ta izbeşte

Toate stelele din cer le-aş da, să dezleg misterul,
Mi-aş da sufletul, să ştiu ce se ascunde sub gerul
Cu care m-ai împietrit de uimire-n astă seară,
De ce nu m-ai lămurit şi-ai făcut iar să mă doară?

Aş da noaptea care vine, aş da nopţile pe rând,
De mi-ai spune adevărul şi ceea ce-aveai de gând.
Fumul negru mă-nspăimântă, ceaţa crudă mă loveşte
Lacrimile-mi curg de-a valma, gelozia ta izbeşte.

Nu aş fi crezut vreodată să trăiesc aşa o seară,
E prea mult, o ştii prea bine, gelozia mă doboară.
Tu eşti totul pentru mine, n-am puterea să greşesc,
Nici acum nu ţi-ai dat seama cât de sincer te iubesc?

Iartă-mă, iubitul meu!

Picături de vis şi rouă
Pui în sticla de cerneală
Deşi-n lumea asta plouă
Cu minciuni şi îndoială,
Tu transformi cu o privire
Norii care mă-nconjoară
În steluţe de iubire
Strălucind seară de seară.

Mi-este teamă să m-apropii
Uneori, când simt cum creşte
Dragostea, împletind stropii
Şi-o iau razna, nebuneşte...
Mă retrag ca o cometă
Dăruind amărăciune,
Mânuiesc o arbaletă
Şi-mi ard sufletu-n tăciune.

Apoi plâng la disperare
Flăcările să le sting,
În câmpia cu uitare
M-aş pierde dar, mă înving
Picături de vis şi rouă
Şoptite din pieptul tău,
Inima ţi-am rupt-o-n două...
Iartă-mă, iubitul meu!

Iartă-mi scena nemiloasă,
Iartă-mi lacrimile crude!
Iartă-mă, am fost geloasă
Dar, Dumnezeu mă aude
Cum mă rog seară de seară
Să m-ajute să-ţi răpesc
Din suflet orice povară,
Iartă-mă pui, te iubesc!

Vând furnici la kilogram

Totul era minunat, fără ploaie, fără nor,
Fără crampe la stomac, cu puiul la rotisor,
Savuram cafea din ceaşcă lângă veşnica ţigară,
Întinsă precum un tren, pe-un peron din orice gară.
Peste mintea obosită un gând s-a înfiripat,
C-un picior din cele două, puternic a apăsat,
Intrând într-o depăşire, descoperii că la el,
Nimeni nu este leoaică, totu-i mic, chiar mărunţel...
Ce nu văd, chiar nu există, ce n-aud chiar nu contează,
Poţi simţi orice doreşti, eu alerg, tu savurează...
Peste-a nopţii insomnie, doar dorinţa mea fierbinte
De a te ştii existentă cum păşeşti, mereu cuminte,
Are-o mare importantă, nu poate fi doar un val...
O glumă nevinovată, un cuvânt...e prea vital.
Tonul, modul şi substratul, gustul, aroma divină,
Statusul şi avatarul, purtare-adolescentină
A cafelei nefiltrate, peste graniţe băută...
Te transform inevitabil în peritonită acută.
Extirparea nu-i o dramă, chiar dacă aşa părea...
Muşuroiul de furnici s-a zbătut în palma mea,
Udată de mii de lacrimi, fără nici o importantă,
Şi-a ales staţionarea pe gresie şi faianţă.
Micul întrerupător, din spatele blocului
A nimerit tastatura la lumina becului...
S-a aprins sorbind o clipă din nopţile infernale,
A cumpărat muşuroi, furnici artificiale,
Din colţ, de la magazin, erau on-line pe alt gard,
Se jucase-o vară-ntreagă, neîncetat biliard.
Cu sacosi ecologiste căra murături de-acum...
A pus oţet în exces, când gonea pe al lui drum
Şi-a acrit toată dulceaţa, clătitele le-a stricat,
O termită mai vioaie peste dealuri s-a urcat,
A citit cuvinte-n goană, scrise de-un robot fierbinte
Şi-a gândit... nu luaţi în seamă... sunt un robot fără minte,
Scriu cuvinte fără număr, fără noimă şi substrat,
Scriu ce simt, visez, trăiesc, nu trebui neapărat
Să-nţelegi ce-am vrut să spun, dacă nu ştii să citeşti
Printre rânduri şi cafele savurate, rătăceşti...
Furnici şi greieri tomnatici, din plastic şi cauciuc...
Am încălecat pe-o rimă şi-n versuri albe mă duc
Să culeg rigiditatea de pe creste de găină,
Să-nţelegi că-i doar o glumă, iar tu nu ai nici o vină.
Vând furnici la kilogram, calde, proaspete, pe-alese,
Nu ai dreptul să ratezi asemeni delicatese!