Deasupra lumii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Mi-e teamă c-am să plâng și-n astă seară,
De dorul tău, sau poate din prostie,
Poate că depărtarea mă doboară
Sau mă-întărește, cine să mai știe...

Mi-e teamă c-am să strâng un val de lacrimi
Să-ți spăl făptura-n visul viitor,
Să scap din ale lanțurilor patimi
O noapte doar, să am somnul ușor.

Mi-e teamă că-ți voi picura pe plete
Iubirea mea fierbinte, nesfârșită
Și vom trăi, iubite, pe-îndelete,
Iubirea noastră, neasemuită.

Mi-e teamă că mă voi topi-n iubire,
Că mă vei inventa mult mai frumoasă
Și vom pluti etern prin fericire
Deasupra unei lumi mult prea geroasă.

În noaptea plină de amor

Din glas ţi-am extras calmitatea,
Din trup puterea de-a zâmbi,
Din îndoială, libertatea,
Din ochi dorinţa de-a-nflori,
De sete, lacrimi ţi-am sorbit,
De frig, la pieptu-ţi mă-ncălzesc,
De osteneală-am aţipit
Pe braţul tău... mă odihnesc,
Prin pletele tale mă joc
Ca un izvor topit spre vale,
Pe-alei vopsite-n flori de soc
Renasc doar în braţele tale
Şi mă învălui în lumină
Prin zâmbetul tău minunat,
Din creştet pân' la rădăcină
Eşti visul meu adevărat,
Iederă sunt pe al tău trup,
Nestingherit susţinător,
Ca un vulcan aprins erup
În noaptea plină de amor.