Gemenii

Singur, în noaptea târzie, gânditor al nimănui,
Frăţiorul meu visează, obosit, plecat hai-hui
Peste lunci, câmpii întinse, zăreşte zidul sclipind.
Eu ca o soră cuminte, pe canapea adormind
N-aveam cum să îmi dau seama ce vise l-au bântuit,
Zidu-acela minunat, mintea lui i-a răvăşit,
Saturat de plictiseală, ca de dorul ei nespus,
Cu fin lux de amănunte visu-ntreg mi l-a expus,
Stam şi-l ascultam atentă, gândind la ce-am visat eu.
Nici un zid, nici o câmpie, nici un rău... iubitul meu
Vine-n vis seară de seară, fără a-mi mai cere voie...
Ne plimbăm, bem trei cafele, depinde ce-avem nevoie...
Subconştientul ne plimbă pe oriunde îşi doreşte...
Munţi, oceane, cafenele... important ...că mă iubeşte,
Iar eu îl port neîncetat în suflet oriunde-aş fi
Cu-orice zi care se scurge mult mai mult îl voi iubi.
Frăţiorul meu mai mic încearcă să mă întreacă
Cu iubirea lui imensă, tăie cu-n cuţit o cracă,
Sânge-albastru peste frunze şi tulpină se prelinge,
Dar din inima lui blândă seva iubirii-l încinge
Cu-o centură uimitoare, miraculos de fierbinte
Ce-i păstrează visul veşnic statornic în a sa minte.
Nimic nu e mai presus decât ceea ce-şi doreşte,
O fiinţă, numai una... numai pe ea o iubeşte,
Ca ea?... nimeni, niciodată, nu o poate-nlocui,
În inima lui curată doar ea poate locui.
De aceea suntem fraţi, avem o asemănare
Iubim doar un singur suflet, sincer, adânc, mult şi tare.