Te strig în noapte

În zadar te strig în noapte, nu m-auzi, deşi-ţi şoptesc
De două ori pe secundă... te ador şi te iubesc!
Eşti departe, numai Luna simte ceea ce simt eu,
Un suspin fulgeră pieptul, fără tine, dragul meu
Seara asta-i mai ciudată decât toate la un loc,
Glasul tău nu-mi mai adoarme gândurile prinse-n joc
Rătăceşti prin bezna vieţii, eu te-aştept neîncetat.
Privind clipele în care, trist, te-am imortalizat
Îţi pătrund adânc în minte, tristeţea s-o desfăşor
În patru, cinci zecimale, însă nu-mi este uşor,
Cizma crudă lasă urme pe nisipul din deşert
Iar pe chipul tău citesc radicalul cel incert.
Drumu-i lung, aventuros, trandafiri catifelaţi
De sărutul tău fierbinte cer să fie mângâiaţi...
Ieri, o teamă argintie mintea-mi inundase lent
Azi, val imens de speranţă mă cuprinde elocvent,
Mâine-n zori Luna dispare, chipul ţi-l voi lumina
Pe-un platou plin de iubire, îmi voi jertfi inima
Fără nici o remuşcare, fără nici un strop de-amar
Îţi voi alunga tristeţea dându-ţi zâmbetul în dar,
În deşertul plin de zgură trandafiri vor răsări,
Cu iubirea noastră pură veşnic îi vom înflori.