Rămân EU

Milioane de cuvinte 
peste mine se răstoarnă,
Cerul nu-mi zâmbeşte astăzi, 
dar nici lacrima nu-şi toarnă.

Aş aşterne peste toate 
o frântură dintr-un vis,
Însă în realitate, 
nu mai am prea mult de zis.

Nu-mi găsesc cuvântul care
 s-aibă unic înţeles.
Ochii văd, timpanu-ascultă, 
dar, simt că nu am de ales.

Aripile-mi cer zvâcnire, 
dar pantofii-mi sunt prea grei,
Prinşi în nisip mişcător, 
răsfăţată de mişei,
Cu geamantanele pline
 dar cu suflet ruginit,
Vreau să strig însă, cuvântul
 de abia iese şoptit.

Poate că n-am energia 
necesară să rostesc
Iar de-un timp m-ascund la pieptul
 omului ce îl iubesc
Refuzând să privesc lumea
 cea cu bune şi cu rele...
Zbor prin ceaţa mea infimă
 dansând numai printre stele.
Poate că nu am dreptate
 şi mă laud că-s perfectă
Iar, în mintea mea bolnavă
 fraza-mi loveşte defectă
Fiecare colţişor, 
rid, substrat sau neuron
Refuzând s-admir seninul
 nicotinei cu gudron.

Vreau s-ascult doar ce-mi convine,
 dar aud numai minciună
Mă scald de idei mărunte, 
să intru în lumea bună
Încerc să schimb tot la mine, 
ghicitoarea s-o-nţeleg
Dar, mă-nchid ca melcu-n casă... 
iar antenele-mi aleg
Altă undă, alt tablou
 retina-mi înviorează
Îmi iau fratele de mână, 
îl ascult tot ce visează...
La piept strâng iubirea sfântă
 ce mi-a dat-o Dumnezeu
Şi rămân aşa cum sunt, 
doar un om, 
                      dar rămân EU.