Alt dor... nemărginit

Visez că-mi pui pe gură nuferi,
pe ochi sărutul cel divin
o viaţă întreagă să-mi enumeri
în vers, petalele de crin.

Îmi pui aripi de îngeraş
prin noaptea grea să mă strecor
la pieptul tău, să nu mă laşi
decât din dragoste să mor.

Visez că-mi pui pe sâni petale
de trandafiri catifelaţi
cu dragostea inimii tale,
sădiţi din zorii parfumaţi.

Şi nu mă satur de sărutul
ce s-a născut în asfinţit,
acesta e doar începutul
unui alt dor... nemărginit

Sărut de curcubeu

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt o carte răsfoită
Numai de al tău sărut,
Gingăşia împletită
Într-un vis neînceput.

Sunt izvor cu apă vie,
Curg fierbinte peste nori,
Doar sărutul tău mă-învie
Într-un Paradis de flori.

Sunt cascadă de iubire,
De-a ta gură, zămislită
În susur de fericire
Precum lava biruită.

Sunt din lacrimă răpită,
În sărut înveşmântată,
De ochii tăi absorbită,
Cu iubire parfumată.

Sunt un freamăt desluşit
Doar sub buzele-ţi flămânde,
Căldura m-a copleşit,
Sufletul simt că-mi pătrunde.

Sunt un lan de maci, sub soare,
Sărutat de curcubeu,
Numai tu îmi dai splendoare,
Numai tu, iubitul meu.

Plătesc

Încerc să ies din noapte, la uşă-mi bate viaţa...

Dintr-un buchet imens de crizanteme-albastre
Îmi aduce lumina, îmi dăruie speranţa
De a zbura, modest, dar sigură spre astre.
În ferestre îmi bat crenguţele de tei,
Cu-al lor parfum mă-mbată, sufletul îmi vrăjesc,
Alerg nedumerită, cu tine, pe alei...
Mă-ntreb ce s-a-ntâmplat, de ce te mai iubesc?
De ce te port pe buze, de ce te simt la piept?
De ce-mi îndrept privirea, zilnic, spre ochii tăi
Şi nu te-alung în ceaţa din care te aştept?
Îmi bate viaţa-n uşă, aud calde bătăi...
Poate mă-nşel şi-acuma, poate-i doar inima
Ce bate tacticos, ritmat, ca un refren...
Îmi mângâie obrazul, îmi şterge lacrima,
Îmi oferă biletul pentru al vieţii tren.
Dintr-un copac de vise, pe cel curat 'l-aleg,
Ucid indiferenţa şi păcatul uman
Fiindcă nu pot lovi ce-mi place să culeg,
Mă rog de sănătatea celui mai crud duşman,
Plătesc pentru păcatul de a gândi curat,
De-a nu iubi minciuna, de a zâmbi o seară
Când Luna se ascunde pe cerul înstelat,
Iar eu, încă te port, adânc, în inimioară.

Un gând pe buze mi-a îngheţat

Povara zilei mă amorţeşte,
Un gând pe buze mi-a îngheţat,
Aş vrea să-ţi spun ce mă-ncolţeşte,
Te-ascult, te mint că am uitat,
 
Avidă-mi frâng orice secundă
Din acest drum involuntar.
În spasme simt că mă inundă
Acelaşi chin cu gust amar,
 
Ţi-aş spune iar, însă nu pot
Pe buze-mi stă să explodeze...
Mai bine tac, să ascult tot
Şi-n depărtare să planeze
 
Vorbele mele adormite
Din gura rece ce-ţi ascunde
Ce am de fapt adânc în minte.
Rostesc o glumă-n cinci secunde,
 
Te-ascult să-ţi simt tăria-n glas,
M-abţin să strig, c-aş vrea să zbor
Fără de hartă sau atlas...
N-am să-ţi spun iar, mai bine mor.