Am sorbit sfânta iubire

A sosit în sfârsit vremea, aripile ne-au crescut,
Râurile fericirii ne-au cuprins în noaptea albastră,
Te-aşteptam ca pe-o vacanţă, aşteptam să te sărut
Să-nsiropăm cu iubire şi dragoste bolta noastră,
Să zburăm fără de aripi, să zburăm fără rachetă,
Să zburăm încătuşaţi printre râuri de lumină
Iar când zorii ne dezmierdă să revenim pe planetă,
Să sorbim sfânta iubire scoasă de la naftalină
Doar de noi, doar noi pe lume ne putem aşa iubi
Şi ne vom iubi de-a pururi trecând munţii cei stâncoşi,
Zborul nostru plin de stele ancorând în orice zi
În oceanul de iubire plin de ochii tăi frumoşi.

Ținându-ne de mână pe Marte am zburat

Stelele ne zâmbeau, Luna era departe
Iar noi zburam, zburam, ușor, ușor spre Marte,
O frânghie-atârnată din ceruri ne-a-îmbiat,
Am lăsat totu-n urmă, doar pe ea am urcat,
Am zburat printre lacrimi, peste tot ce doboară,
Am renăscut speranța, cea mai scumpă comoară.
Doar zâmbete fierbinți pe chip s-au desenat
Dintr-un motiv prea simplu, e prea adevărat,
Chiar am zburat pe Marte, nu veți visa nicicând
Cât este de real, nu-i doar la noi în gând
Aseară-am mutat Luna chiar pe-a noastră planetă,
Am zburat printre stele fără nici o rachetă,
Am clădit drum prin ceață, norii i-am alungat...
Ținându-ne de mână pe Marte am zburat
Printre petale sute și raze argintate,
De-acum e luminată orice-înnorată noapte.