De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 15 iunie 2010
Parfumul dragostei
Din miliardele de stele ce-mi invadase al meu trup
Şi milioanele de lacrimi scurse prin cerul sidefat
Oricât aş caută cuvântul, sunetul cald îl întrerup
Şi regăsesc iubirea noastră ce fremătând s-a-nfiripat.
Din miliardele de-arome ce dăinuiesc doar pentru noi
Parfumul dragostei albastre sustrasă dintr-un curcubeu
Ne-a îmbătat într-o secundă sufletele la amândoi
Şi-am regăsit drumul iubirii, a fost voia lui Dumnezeu
Din miliardele de lacrimi ce-au curs pe-obrajii mei o viaţă
Sărutul tău mi-a adormit un ultim strop ce picura
Şi-a netezit drum şerpuit croindu-i pas înspre speranţă
Din prima seară c-un sărut, să-nvăt greul a-îl îndura.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!