De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
joi, 17 iunie 2010
Te iubesc asa mult!
În noaptea rece parcă, totul era prescris,
Plângeam seară de seară cu sufletul învins,
Priveam bolta-ngheţată fără nici o speranţă,
Iubeam făr-să cerşesc iubire de la viaţă...
Nu ascundeam nimic, nu îmi era ruşine...
Cât am iubit de mult...te-am întîlnit pe tine
Fără să sper vreo clipă c-am să mă-ndrăgostesc
Şi doar dintr-o privire şi-un sărut nebunesc
Lumea s-o iau în palme, cu bune şi cu rele,
Numai c-o sărutare să-mi conduci printre stele
Paşi rătăciţi în noaptea de potop răvăşită...
Te iubesc aşa mult fiindcă mă simt iubită!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!