De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
joi, 3 iunie 2010
De n-ai sa vii...
De n-ai să vii, iubirea mea,
În seara asta... prea pustie
Am să cerşesc la orice stea
Să-mi dea culoarea-i argintie.
Drumul de nu îl vei găsi
Nici azi, nici mâine, ca şi ieri,
Am să te-aştept încă o zi
Şi-am să te-mbrac în primăveri.
De n-ai să vii să-mi luminezi
Nici noapte-aceasta, dragul meu
Cu ochii să-mi acaparezi
Acest suspin profund şi greu,
De nu vei găsi drumu-n noapte,
Nici Luna nu o vei trezi
Pe bolta noastră fiartă-n lapte,
Singură de voi adormi,
Groaznic am să te pedepsesc
Cu mii de sărutări fierbinţi,
Cu simplu fapt că te iubesc,
De n-ai să vii să mă alinţi...
Voi pierde înc-o sărbătoare
În noapte-aceasta argintie
Iubirea ta cea călătoare
Pe veci dator, mi-o vei da mie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!