Doar în nori

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Dau cuvânt pe răzătoare
Ca pe o gutuie rece,
Fiindcă slova lui mă doare
Când privesc ce se petrece.

Fierb silabe sângerânde
În licori lacrimogene,
Pierdute-n clipe fecunde
Din culori nepământene.

Scot cuvântul din prinsoare,
Îl îmbrac în haine pure
Pentru că mă simt datoare
Copacului, cu-o pădure.

Nu-mi e teamă de-a ei umbră,
Nu m-ascund sub frunza deasă,
Nici de mușcături de cobră
Ce tot vin, nu îmi mai pasă.

Rup din nopți câte-o bucată
Și mă strecor prin rugină,
Să mă odihnesc curată
În tăcere și surdină.

Nu mă pot ascunde-n piatră,
Înspre nori mai pot purcede,
Ei mi-au oferit o vatră,
Doar în ei mă pot încrede.

Nici nu-mi cer perfecțiunea
Când pe palma lor mă plimb,
Doar mi-au conferit minunea
Stropi puri de a da în schimb.

În umbra versului

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Priveam în ochi naivitatea
Zbătându-se într-un mister
Hrănit cu inegalitatea
Norului din cadrilater.

Explicam surdului ideea
Și orbului îi arătam
Lumina din Casiopeea
Când stâncile interogam.

Vânam suspinele din soare
Să nu-mi alunge liniştea,
Despleteam apa din izvoare
Cu maci tăcuţi din catifea.

Pictam pe curcubeu dorinţe
Redând exactitatea clipei,
Pierdută printre suferinţe,
Sculptam zadarnic, vis, risipei.

Neînţeles rămâne zborul,
Nemăsurată mi-e tăcerea,
Nelimitat îmi este dorul,
Doar tu îmi înţelegi durerea.

În umbra versului ascund
De graba ochilor naivi,
Iubirea, sentiment profund,
Strivită de prea mulţi nocivi.

De te-ar aduce vântul...

De te-ar aduce vântul, pe aripa lui rece,
Te-ar încălzi sărutul şi dorul tău mi-ar trece
De te-ar aduce norii pe puful lor plăpând
Te-aş topi lin la piept, nu te-aş mai ţine-n gând
Să m-apese pe suflet vâscozitatea lor,
Să tot cer îndurare cerului, stelelor
Şi Lunii îngheţate pe bolta adormită,
De te-ar aduce norii, să fiu din nou iubită,
De te-ar aduce norii, rafale de iubire
Ţi-aş dărui de-a pururi fără compătimire,
De te-ar aduce vântul, cu tunete-n surdină
Ţi-aş oferii iubire, simplă, fără cortină,
Fără de frica Lunii şi-a stelelor firave,
Fără fulgerul crud iscând furtuni mârşave,
Ţi-aş dărui iubire din sufletu-mi curat,
Te-aş iubi, dragul meu, cald şi adevărat.