De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 27 iunie 2010
Sunt un OM, nimic mai mult
Mi-a spus un amic aseară:
"Şi? de ce nu te răzbuni?
I-am răspuns şi-eu într-o doară:
"Pentru că... azi nu e luni!"
De ce oare-n lumea asta
Răzbunare-i importantă?
Dacă nu deschid...fereastra
Şi nu vreau să fiu amantă,
Ar fi cazul să lovesc?
Şi ce aş primii în schimb?
Eu încă pot să iubesc...
Chiar dacă nu am un... nimb,
Nu-s logică...realistă...
Pot visa cum n-o fac mulţi
Chiar de uneori sunt tristă...
Nici nu vreau să mă asculţi.
Visul meu e frenezie
Şi speranţă de lumină,
Viaţa mea nu e pustie,
Nu sunt un miner în mină,
Sunt un OM, nimic mai mult
Şi cu bune şi cu rele,
Chiar dacă stau şi te-ascult
Cum îmi dai tu sfaturi grele...
Din viaţa ta adunate...
De ...mare cult şi plimbat...
Am şi eu o viaţă-n spate...
Dar trăiesc adevărat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!